sâmbătă, 3 martie 2018

Favoritele lunii februarie

Cea mai scurtă lună din an a trecut extrem de repede, cum era de așteptat. Nu prea m-am uitat la Jocurile Olimpice de iarnă, în mare parte datorită fusului orar - doar nu m-oi uita la 4 dimineața la patinaj, să fim serioși - și m-am mulțumit cu videoclipurile de pe Youtube cu cele mai faine momente. În rest, am încercat să urmăresc toate nominalizările la Oscar pentru cel mai bun film și am mai citit câte ceva. În continuare voi evidenția favoritele mele din februarie.


Am început temătoare Aliați în slujba dreptății, volumul patru al seriei Născuți din ceață de Brandon Sanderson. Nu prea sunt fană urban fantasy și, inițial, am crezut că o să fie ok, însă n-o să se ridice la înălțimea trilogiei originale. Ce bine că am greșit! Mi-a plăcut la nebunie cum Sanderson a introdus evoluția tehnologică în Scadrial și cum personajele principale din primele trei volume au ajuns să devină, peste trei sute de ani, figuri mitologice, chiar religioase. Waxillium Ladrian și partenerul său Wayne intră în tot felul de încurcături periculoase încercând să rezolve niște răpiri și jafuri ciudate. Ajutați de Marasi, o tânără ambițioasă și inteligentă, pornesc în aventura vieții lor. Cartea este mult mai amuzantă decât primele și mult mai alertă, având aproximativ 400 de pagini. 



Am o slăbiciune pentru dramele istorice bine realizate. Deci nu e de mirare că Darkest Hour, în regia lui Joe Wright, este filmul meu preferat dintre nominalizările la Oscar pe anul acesta. Urmărind intrarea în Al Doilea Război Mondial al Marii Britanii, filmul spune povestea investirii în funcția de prim-ministru al lui Winston Churchill și toate dificultățile cu care s-a confruntat inițial acesta. Gary Oldman îl interpretează magistral pe renumitul politician și, din punctul meu de vedere, merită Oscarul pentru cel mai bun actor. Soundtrack-ul este excelent, atmosfera din Darkest Hour fiind apăsătoare, iar cinematografia mi-a încântat ochii. Să vedem cu câte Oscaruri o să rămână filmul după ceremonia din 4 martie.



V-am promis luna trecută că o să urmăresc adaptarea cărților lui Robert Galbraith și m-am ținut de cuvânt. C. B. Strike este o miniserie marca BBC care are momentan doar 5 episoade, ce adaptează primele două cărți ale seriei de cărți Cormoran Strike. Tom Burke și Holliday Grainger interpretează rolurile principale, pe detectivul titular Strike și pe asistenta Robin. Deși inițial am fost deranjată un pic că Strike este mai chipeș decât în carte, Burke își intră bine în rol și m-a cucerit aproape imediat. Îmi place că serialul este mai alert decât cărțile, care urmăreau în detaliu investigațiile detectivului. Am rămas surprinsă de cât de corect au adaptat aventurile prin care trec Cormoran și Robin și aștept cu nerăbdare următoarele episoade.



Iubesc Led Zeppelin, sunt una dintre trupele mele preferate. Am crescut și m-am maturizat pe cântecele lor, iar Robert Plant rămâne unul dintre soliștii mei rock preferați, laolaltă cu Freddie Mercury și Jimi Hendrix. De aceea, atunci când am auzit Safari Song, melodia trupei Greta Van Fleet, am crezut că este vreun proiect muzical de-al lui Plant. Dar nu, sunt doar niște puști din SUA care fac muzică rock de calitate, iar solistul se întâmplă să sune exact ca sus-numitul Robert Plant. Tot respectul pentru ei, că știu să aducă în atenția publicului sound-uri cu iz de anii '70 și solo-uri de chitară care-ți încântă urechile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...