luni, 19 februarie 2018

Recenzie ”Un bărbat pe nume Ove” de Frederik Backman


De obicei am ce spune despre o carte atunci când scriu o recenzie, și fac asta fără să mă străduiesc prea tare. Un bărbat pe nume Ove (pronunțat Uve) e special din punctul ăsta de vedere: îmi este dificil să aștern câteva gânduri coerente despre roman, mi-a plăcut atât de mult și nu îmi dau seama cum să fac să nu dau spoilere și să încerc să vă conving să-l citiți fără să vă bat prea mult la cap. În caz de nu știați, este destul de popular, fiind adaptat pe marele ecran într-un film suedez cu același nume care a fost nominalizat la Oscar anul trecut pentru cel mai bun film străin și a stat 42 de săptămâni pe lista de cărți best seller a ziarului american The New York Times. 

Pot să vă spun câteva cuvinte despre subiect: viața solitară a unui bărbat în vârstă, destul de morocănos - titularul romanului, Ove - descoperă că are lumea dată peste cap într-o dimineață când o familie gălăgioasă se mută vis-a-vis de casa lui. Și îi dărâmă cutia poștală, dar asta e deja altă problemă. Încet-încet, viața lui Ove i se schimbă și încearcă să treacă peste propriile tristeți făcându-i pe ceilalți oameni să fie fericiți. Deși el n-ar recunoaște nici în ruptul capului că așa stă treaba, normal, doar îi place rutina și n-are timp de amabilități gratuite cu vecinii. Și aici mă opresc din a explica pe scurt despre ce e vorba în carte. Vă las să descoperiți singuri mai multe, dacă v-am făcut curioși.

Nu am crezut că Un bărbat pe nume Ove o să mă facă să plâng, dar iată că s-a întâmplat. Și am făcut-o fix la final, când emoțiile au devenit prea puternice și lacrimi au început să-mi curgă din ochi involuntar. Simplitatea poveștii și faptul că e destul de previzibilă nu sunt un minus, ba chiar aș spune că Frederik Backman ne demonstrează că poți folosi clișee dacă scrii bine și creezi personaje puternice. În afară de protagonist, o mai avem și pe soția lui Ove, Sonja, o femeie inteligentă și cu o personalitate diferită de alesul inimii ei, fiind foarte optimistă, darnică și blândă. Viața l-a asprit pe Ove, care a suferit multe pierderi în tinerețe, dar asta nu înseamnă că nu apreciază cinstea și onoarea pe care le-a învățat de la tatăl lui. Tocmai de aceea interacțiunea lui cu mama gravidă din familia proaspăt mutată, Parvaneh, debutează datorită asemănării între cele două personaje. Acțiunea romanului se petrece în Suedia, iar Parvaneh este o imigrantă din Iran, care s-a confruntat cu multe până a reușit să-și întemeieze o familie în noua ei patrie. Puternici și căpoși, dialogurile dintre cei doi au făcut deliciul cărții.

Stilul de scriere este aerisit, aș putea zice chiar curat, fără metafore sau alte figuri de stil pompoase. E aproape ca și cum naratorul ne arată cum gândește și cum vede Ove lumea, fără complicații și explicații inutile, tocmai prin felul în care ne sunt expuse viața și amintirile bătrânului. Plină de umor negru, Un bărbat pe nume Ove nu se ferește să abordeze subiecte controversate precum homosexualitatea, dizabilități fizice, rasism și feminism. Ove este deschis la minte și, chiar dacă judecă persoanele după mașina pe care o conduc și felul în care bat un cui, este surprinzător de receptiv cu privire la alegerile personale ale fiecăruia. Și ca să vedeți ce suflet mare are Ove, vă dau un mic spoiler nu foarte important: adoptă o pisică jigărită, fără un ochi, salvând-o de la o moarte sigură în iarna geroasă.

Deși nu te atașezi de la început de Ove, acesta îți intră pe sub piele și la finalul cărții parcă nu vrei să te desparți de el și de scumpul lui automobil Saab. Un bărbat pe nume Ove ne învață ce înseamnă să acorzi o a doua șansă, cât de greu și liberator este să ierți pe cineva și că oamenii merită să fie iubiți. Plină de momente emoționante, cartea lui Backman debordează de sentimente pozitive și te face să fii recunoscător pentru viața pe care o trăiești și cei dragi pe care îi ai alături. Nu cred că pot s-o recomand îndeajuns, merită toate laudele și umblă vorba pe la Hollywood că o să avem o ecranizare cu Tom Hanks în rol principal în curând. Abia aștept!

Citat:

Descoperise că îi plăceau casele. Poate pentru că erau ușor de înțeles. Puteau fi calculate și desenate pe hârtie. Nu curgea apă înăuntru dacă le izolai bine. Nu se prăbușeau dacă zidurile de rezistență erau construie temeinic. Casele erau cinstite, îți dădeau ce meritai. Ceea ce, din păcate, nu se putea spune despre oameni.

Date tehnice: 
Titlu original: En man som heter Ove
Autor: Frederik Backman
Editura românească: Art
Traducere: Andreea Caleman
Nr. pagini: 440
Apariţie: 2017
Notă: ***** (din 5)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...