joi, 18 ianuarie 2018

Top 5 cărți care m-au dezamăgit în 2017

Încep cu un disclaimer: nu susțin că toate cărțile pe care le-am enumerat mai jos nu sunt cărți bune, ci doar că pe mine m-au lăsat indiferentă după ce le-am terminat de citit. Asta este opinia mea sinceră și nu o luați ca un afront la propria persoană. Suntem oameni diferiți și ne plac lucruri diferite, evident. Bun, după ce am explicat asta, vreau să mai știți că eu sunt mofturoasă la cărți și aleg să citesc doar ceea ce știu că îmi va plăcea. De vină or fi și lecturile din perioada anilor mei petrecuți pe băncile școlii, dar mi-e chiar dificil să citesc cap-coadă ceva care nu mă atrage sau care, după zeci de pagini, tot nu mă captivează. N-am nicio problemă în a nu termina romanele care nu-mi plac. Tocmai de aceea aceste două romane grafice și trei cărți m-au decepționat după ce le-am terminat de citit, eu chiar am avut așteptări mari de la ele și, din păcate, au intrat în topul meu de lecturi care m-au dezamăgit în anul ce abia s-a încheiat.

5. Saga vol. 8 de Brian K. Vaughan



Am adorat primele trei volume din banda desenată Saga, mi s-au părut bine scrise și desenate, cu o acțiune interesantă, intrigi politice și personaje puternice. Dacă ar fi să explic în câteva cuvinte despre ce e vorba, avem un război intergalactic între două specii diferite, iubire interzisă, violență și nuditate, glume și diversitate (rasială, sexuală, religioasă, etc.). Arta foarte colorată contrastează cu subiectele dure pe care le abordează și asta nu a făcut decât să mă încânte foarte tare. Dar, încetul cu încetul, am observat un declin al calității și odată cu volumul 8, Saga a devenit o bandă desenată care nu mă mai interesează aproape deloc. Personajele au ajuns luptători pentru justiție socială, apar glume cu fidget spinnere și firele narative au devenit foarte încâlcite și, sinceră să fiu, telenovelistice.

4. The Sculptor de Scott McCloud



Neil Gaiman a declarat că The Sculpor este „cel mai bun roman grafic pe care l-am citit în ultimii ani”. Asta pentru mine este suficient ca să mă convingă să-l citesc. De asemenea, apărea adesea în topuri ca fiind unul dintre favoritele genului. Dar pe mine nu m-a prins mai deloc. Arta e frumușică și îmi plac tonurile de albastru și alb care sunt folosite, ca și sculpturile lui David, personajul principal. Povestea urmărește cele 200 de zile pe care le mai are de trăit, după ce a făcut un pact cu Moartea în schimbul puterii de a sculpta tot ceea ce-și dorește. Ideea a fost una bună, dar execuția a lăsat de dorit. David e un bărbat lipsit de ambiție, interesul lui amoros este o manic pixie dream girl, un personaj clișeic pe care-l detest în ficțiune, dacă nu este bine realizat (spoiler: în cazul de față, nu este, căci Meg m-a enervat la culme) și deciziile pe care cei doi le iau cu privire la viața lor și la relația pe care o împărtășesc sunt frustrante și imature. Cred că poate am avut eu așteptări prea mari, fiindcă The Sculptor a tot fost lăudat și mă oftic la culme că nu m-am îndrăgostit de acest roman grafic așa cum mă așteptam.

3. Lapte și miere de Rupi Kaur



Poezia este un gen literar cu care nu am făcut echipă prea bună de-a lungul anilor. Mai citesc din când în când câte o carte de poeme și, de cele mai multe ori, nu sunt impresionată și la fel a fost și în cazul de față. Rupi Kaur (care a căpătat popularitate pe internet prin contul ei de Instagram unde postează poezii, desene și fotografii) reușește în Lapte și miere să împletească remarcabil poezia cu desenul, vorbind fără perdea despre violență, abuz, dragoste, pierdere și ce înseamnă să fii femeie în societatea actuală, dar cartea nu a rezonat cu corzile sensibile ale sufletului meu așa cum mi-aș fi dorit. Autoarea a avut un ușor aer melodramatic și a încercat prea tare să sune ca o făptură neînțeleasă, feministă și rebelă în felul ei. Câteva poezii sunt frumoase, dar majoritatea sunt seci, prea vagi sau pur și simplu dezamăgitoare.

2. Niveluri de viață de Julian Barnes



Julian Barnes este unul dintre cei mai lăudați autori britanici contemporani de ficțiune. Am zis că cel mai bine e să-i încerc opera cu o autobiografie, ca să știu mai multe despre el. Poate nu a fost cea mai înțeleaptă decizie, pentru că nu m-a impresionat prea mult. Niveluri de viață este o carte scurtuță, până în 200 de pagini, care conține trei eseuri: despre primele zboruri cu balonul, despre o poveste de dragoste dintre o actriță și un ofițer și despre moartea soției lui Barnes și doliul pe care acesta încă îl mai poartă în suflet, după atât timp. Ultimul eseu mi-a plăcut cel mai mult și, nu știu de ce, am crezut că toată cartea așa va fi. Am fost chiar tentată să o las baltă, dar având puține pagini, deja ajunsesem la ultima parte a cărții și mi-am dat seama că aceasta nu e ca celelalte două. Stilul lui nu m-a impresionat prea mult și nici n-am fost emoționată de senimentele pe care Julian Barnes le invocă. Tocmai de aceea romanul de față este printre dezamăgirile mele din 2017. Acum îmi doresc să-i mai dau o șansă și să citesc Sentimentul unui sfârșit, unul dintre romanele lui renumite, care a și câștigat Man Booker Prize.  

1. Pistolarul de Stephen King


Mă întristează că Pistolarul nu a fost cartea care să mă facă să-mi doresc să explorez lumea ultimului pistolar Roland și să vreau să citesc dintr-o suflare restul volumelor din seria Turnul Întunecat. Stephen King este un autor excelent de horror, thriller și mistery, dar western fantasy-ul scris de el nu mă atrage mai deloc. Stilul lui este acolo, în complexitatea personajelor, ciudățenia lumii Pistolarului, realitatea frustă cu care el se confruntă. Însă, mi-a fost greu să fiu atentă la poveste, la misiunea lui Roland de a străbate deșertul pentru a-l învinge pe Omul în Negru ca să ajungă la Turn. Ritmul narațiunii este atât de lent, încât uneori simțeam că cineva îmi smulge fir cu fir părul din cap. N-am pățit până acum să mă plictisesc la o carte de-a Regelui, dar aparent există un început pentru toate. Am auzit că seria de șapte volume devine mai bună de la cartea a treia încolo, dar n-am de gând să-mi irosesc acum energia pentru așa ceva. Poate odată voi continua Turnul Întunecat, dar nu voi face asta în viitorul apropiat, având în vedere că am alte cărți pentru care sunt mai entuziasmată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...