joi, 25 ianuarie 2018

Top 5 cărți care fie îți plac, fie nu

Există anumite cărți care divizează cititorii în două grupuri: cei care le adoră și cei care nu. Cale de mijloc nu prea e. De multe ori am citit un roman despre care mă așteptam să nu-mi placă deloc, dar am fost surprinsă într-un mod pozitiv. Cărțile ne ajută să ne petrecem timpul liber descoperind poveștile pe care ni le transmit prin cuvinte în capul nostru, sunt o experiență subiectivă și fiecare dintre noi le percepe diferit. După ce am vorbit cu prieteni și am citit recenzii, am găsit cinci cărți care, zic eu, împart cel mai clar cititorii.

5. De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger


Sunt anumite cărți care trebuie citite la o animită vârstă pentru a putea rezona la maximum cu sentimentele evocate, cu personajele și cu evenimentele din viața lor. De veghe în lanul de secară este o astfel de carte, evocând trăirile adolescentine ale personajului principal Holden Caulfield, un tânăr al contradicțiilor, matur și copil totodată. Cartea prezintă pățaniile lui cu școala, refuzul său de a accepta autoritatea și ipocrizia adulților și incertitudinea legată de viitorul lui. Când am citit-o în adolescentță am empatizat cu Holden, dar acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că e un personaj puțin cam enervant. Înțeleg statutul de clasic al literaturii, dar De veghe în lanul de secară nu e chiar o carte pe care aș recomanda-o tuturor. Fiți cu băgare de seamă la adolescenți rebeli, introvertiți și cinici.

4. Chemarea cucului de Robert Galbraith


Îi este greu unui autor care a căpătat renume mondial datorită cărților fantasy pentru tineri să scape de acea etichetă. De aceea J. K. Rowling a ales un pseudonim literar (Robert Galbraith), a scris o poveste polițistă pentru adulți, cu mister, crime și violență și a reușit s-o publice, având succes moderat. Apoi s-a descoperit că în spatele cărții Chemarea cucului se afla chiar ea și  romanul a ajuns și mai bine în atenția publicului. Pot înțelege de ce oamenilor nu le-a plăcut cartea și, sinceră să fiu, comparativ cu celelalte volume din serie, Chemarea cucului este cea mai slabă. Rezolvarea cazului nu a avut suficiente puncte de sprijin pentru cititor, a venit cam de nicăieri, dar asta nu înseamnă că nu e o carte bună. Cred că cel mai important e să o citești fără așteptări prea mari de la mămica lui Harry Potter și vei fi încântat.

3. Experiment de Veronica Roth



După succesul fulminant al trilogiei Jocurile Foamei au apărut din ce în ce mai multe cărți distopice young adult, iar dintre acestea trilogia Divergent a ieșit în evidență prin felul în care a întors anumite clișee ale genului. Concluzia, Experiment, a divizat cititorii foarte clar, finalul aducând cu sine moartea unor personaje importante, tristețe, nedreptate și o fărâmă de speranță. Decizia autoarei de a încheia trilogia astfel a supărat pe mulți, dar mie mi-a plăcut foarte mult, a fost o gură de aer proaspăt într-o mare de copii ale acelorași personaje inspirate după Katniss Everdeen, răzvrătiri contra conducătorilor și răsturnări de situație pe care le observi venind de la o poștă. 

2. Lolita de Vladimir Nabokov



Din topul ăsta, Lolita este cartea care m-a așezat în tabăra celor cărora nu le place cartea. Suiectul este greu de digerat și nu doar din cauză că vorbim de pedofilie, ci pentru că nu pot să am nicio fărâmă de empatie pentru Humbert Humbert și Lolita. Romanul este scris cu măiestrie și cred că merită citit, dar mare atenție pentru ce se găsește între paginile sale: perversități, dorințele carnale și dragostea bolnavă pe care Humbert o poartă tinerei Lolita.

1. Urzeala tronurilor de G. R. R. Martin



Serialul Urzeala tronurilor este printre cele mai de succes adaptări ale unei serii de high fantasy scrisă vreodată. Cred că oricine are cont de Facebook a văzut măcar o postare de-a vreunui prieten care se uită extaziat la ultimul episod care a apărut din serial sau face maraton la toate sezoanele. Are subiect interesant (fantasy inspirat din Evul Mediu European), personaje bine caracterizate și calitate ridicată a producției, nu e de mirare că e popular. Însă, când vine vorba de cărți, atunci vorbim de cu totul altceva. Sunt mult mai complexe decât serialul, sunt groase, se citesc lent și n-am mai avut un volum nou în serie de șapte ani. Pot înțelege de ce nu place la toată lumea, dar eu văd mai multe aspecte pozitive decât negative și mă declar în primul și-n primul rând fană a cărților, abia apoi a serialului. 

Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...