duminică, 28 ianuarie 2018

Recenzie ”Chemarea cucului” de Robert Galbraith


Sper de mult timp să reușesc să vă vorbesc despre seria de mister și crimă a lui J. K. Rowling. Nu sunt mare cunoscătoare a genului, citesc de obicei mai mult fantasy și SF, însă mă bucur că am decis să-i dau o șansă. Rowling, creatoarea cărților-fenomen Harry Potter, a încercat să scape de eticheta pusă de cititori ca scriitoare de literatură pentru tineri și a publicat Chemarea cucului, prima carte din seria Cormoran Strike, sub pseudonimul Robert Galbraith. Deși a avut succes la critici, cartea nu s-a vândut în multe exemplare. S-a descoperit că sub acea identitate se afla nimeni alta decât Rowling după ce un jurnalist a dat romanul la o analiză lingvistică, rezultând în similarități între Harry Potter și Chemarea cucului. Agentul lui Rowling a confirmat că este adevărat și vânzările la carte au explodat, devenind bestseller peste noapte.

Povestea îl urmărește pe detectivul privat Cormoran Strike, veteran de război, și investigația lui legată de presupusa sinucidere a unui topmodel celebru, Lula Landry. Angajat de fratele acesteia, Cormoran acceptă propunerea pentru a-și putea salva agenția de la insolvență. Cazul îi aruncă pe Strike și pe noua lui asistenă Robin într-o lume a frumuseților multimilionare, staruri rock și designeri disperați după puțină faimă. Prezentând interviurile martorilor-cheie ai cazului, precum și fiecare pistă pe care Strike crede că poate duce undeva, Chemarea cucului ne poartă și prin viețile personale ale simpaticului duo cu ajutorul celor două perspective narative perfect distincte una de cealaltă. Chiar dacă este destul de lent pentru un roman polițist, investigația detectivului fiind minuțioasă, cititorii au nevoie de astfel de detalii pentru a înțelege cum un detectiv particular de calibrul lui Cormoran își face treaba.

Punctul forte al cărții Chemarea cucului îl reprezintă chiar protagoniștii, care par atât de reali că aproape sar din pagină. Sunt personaje complexe, bine caracterizate, având calități și defecte, dar care înfruntă viața de zi cu zi și continuă să-și ducă treaba până la capăt, indiferent de ceea ce li se întâmplă. Strike a rămas cu traume după războiul din Afghanistan, unde și-a pierdut un picior, iar această dizabilitate i-a pus obstacole în a se adapta vieții sale cotidiene. Monologul intern al personajului prin care dezbate cum ar fi cel mai bine să-i zică asistentei sale că n-are un picior fără ca ei să i se facă milă de condiția sa reprezintă problemele prin care persoanele cu dizabilități se confruntă zilnic. De asemenea, Robin este o tânără care și-a dorit mereu să lucreze la cazuri polițiste și firea ei optimistă contrastează plăcut cu cinismul lui Strike. Relația dintre cei doi este una interesantă care evoluează frumos de-a lungul capitolelor, în timp ce Robin își demonstrează abilitățile detectivistice și Strike devine impresionat de calitățile ei. Din fericire, nu este nicio scânteie romantică între ei care să transforme povestea într-un clișeu.

Pentru a citi Chemarea cucului vă trebuie puțină dedicare și răbdare, căci cele 600 de pagini care abundă în detalii și elemente ce la prima vedere nu par importante îngreunează semnificativ procesul de lectură. La final am avut senzația că totuși ne-au fost ascunse niște elemente care au făcut ca rezolvarea crimei să pară un pic prea facilă. Însă, lăsând la o parte migala cu care Rowling a construit acțiunea, personajele fac deliciul acestui roman, căci  relația profesională dintre Cormoran și Robin captivează cititorul uneori mai mult decât rezolvarea cazului în sine.

Citat:

Timpul nu se mai întoarce. Nu mai poate decât să scoată în evidenţă ce trebuie scos în evidenţă şi să ascundă ce trebuie ascuns.

Date tehnice: 
Titlu original: The Cuckoo’s Calling 
Autor: Robert Galbraith 
Editura românească: Trei 
Traducere: Constantin Dumitru-Palcus
Nr. pagini: 616
Apariţie: 2013
Notă: **** (din 5)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...