duminică, 7 ianuarie 2018

Favoritele lunii decembrie

S-a terminat decembrie cu surle și trâmbițe, cu un pahar de șampanie și cu urări pentru 2018. Deși a fost o lună destul de zăpăcită, cu atâtea pregătiri de sărbători, căutări frenetice de cadouri și cumpărături, tot am avut timp să mai găsesc câte ceva care să mă surprindă în materie de cărți și producții filmate. Cu speranța că și anul acesta voi găsi să scriu câte ceva la rubrica legată de favoritele lunii, iată ce m-a impresionat pe mine în ultima lună a anului 2017.


Am primit cadou de Crăciun de la un prieten autobiografia lui Terry Pratchett, A Slip of the Keyboard. Am adorat-o de la primele pagini și am citit-o pe nerăsuflate. Din seria lui consacrată, Lumea Disc, am lecturat câteva volume mai populare și m-au amuzat teribil. Aceeași doză de umor se regăsește și în cartea lui de „reflecții asupra vieții, morții și pălăriilor”, după cum scrie chiar pe copertă. Câteva eseuri m-au impresionat profund, în special din ultima parte a cărții, unde Pratchett vorbește fără perdea despre forma incipientă de Alzheimer cu care a fost diagnosticat în 2007 și care i-a și adus moartea câțiva ani mai târziu, în 2015. Activist pentru suferinzii de Alzheimer, iubitor de computere și scriitor de meserie, Terry Pratchett a fost și va rămâne una dintre persoanele pe care le admir și sper ca într-o zi să reușesc să-i citesc toate cărțile publicate.


N-am prea avut timp de filme în decembrie, dar am văzut Baby Driver și urechile mele s-au bucurat vreme de două ore cu muzică bună rău de tot! Filmul e puțin haotic, specific regiei lui Edgar Wright, are dialoguri savuroase, o poveste de dragoste adorabil de clișeică și cam multă violență pentru gustul meu. Mi-a plăcut felul în care cadența anumitor scene este realizată pe ritmul muzicii pe care o asculta Baby, protagonistul și șoferul din titlu.


În 2016 cei de la BBC ne-au răsfățat cu Planet Earth II, serie de documentare care urmărește fauna și flora de pe suprafața terestră a Pământului. În 2017 ne-am trezit cu Blue Planet II, un alt documentar care urmărește viețuitoarele din mările și oceanele Pământului, o adevărată minunăție cinematografică, plină de animale din adâncuri care par extraterestre și muzică liniștitoare, toate narate de vocea profundă a lui David Attenborough. L-am urmărit pe acesta din urmă de-a lungul lunii decembrie și parcă mai vreau, nu mi-au ajuns cele 8 episoade ale seriei. Totuși vă recomand să le urmăriți pe amândouă, sunt absolut superbe și cu ocazia asta mai descoperim și noi câte ceva despre celelalte făpturi care ne populează planeta.


Din seria „Ce-mi mai recomandă Youtube” avem bijuteria asta, Missileo piesă a celor din trupa de hard rock Dorothy. Recunosc, recomandările de pe Youtube nu sunt grozave, dar am fost surprinsă plăcut de cât de mult m-au prins melodia și versurile. Dorothy îmi aduce aminte un pic de The Pretty Reckless și Halestorm, ambele trupe rock cu soliste femei cu atitudine. Mă mir și eu cum de n-am dat peste ei până acum, căci îmi plac la nebunie. Mai trebuie acum să le ascult albumul de debut, Rockisdead, care a apărut în 2016. Era să spun anul trecut, dar deja suntem în 2018. Ce repede trece timpul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...