miercuri, 30 mai 2018

Top 5 jocuri fantasy și SF

Ies puțin din zona de confort și azi voi discuta despre jocuri video. Acestea sunt o modalitate relativ nouă de a cunoaște și de a lua parte la o poveste fantastică, apărute odată cu popularizarea computerului personal. În ultimii ani tehnologiile grafice avansate permit crearea unor efecte care acum câțiva ani erau imposibil de realizat. Producătorii de filme și seriale nu vor să cheltuiască bugetul pe efecte speciale, teatrele pur și simplu nu le pot pune în scenă, iar cărțile fantasy și SF se luptă să ajungă pe listele de bestseller. În jocurile video nu există nicio limită și au început să apară o mulțime de universuri interesante. Mai mult decât atât, te poți afunda într-o lume interactivă, având posibilitatea să controlezi ce personaje poftești și să faci acțiunea să avanseze în ce direcție vrei. Jocurile din acest top sunt printre cele care au povești originale care te captivează imediat, oferindu-ți nenumărate ore de joc într-o lume uluitoare.

Mențiune onorabilă: The Wolf Among Us (2013)



The Wolf Among Us este un joc video fantasy episodic, bazat pe seria de benzi desenate Fables a lui Bill Willingham. Personajul principal și cel care poate fi jucat al este Bigby Wolf, șeriful din Fabletown. Povestea îl urmează pe Bigby în timp ce investighează o crimă, permițându-i să interacționeze cu multe dintre cele mai cunoscute fabule din serie. Multe dintre deciziile pe care le ia jucătorul în timp ce-l controlează pe Bigby afectează povestea din joc și fiecare alegere declanșează diferite consecințe. Dacă alege să asiste (sau nu) un personaj-cheie poate avea și un efect asupra modului în care un alt personaj ar putea reacționa la deciziile lui. The Wolf Among Us poate fi jucat și de cei care n-au citit seria de benzi desenate, fiind unul dintre cele mai ușor de experimentat jocuri din întregul top.

5. Portal (2007)


Prin anii ’90 seria de jocuri SF Half-Life făcea mare vâlvă prin afară și s-a bucurat de popularitate și la noi în țară (având în vedere că cei care dețineau un computer nu erau în număr ridicat). În același univers se petrece acțiunea din Portal, un joc FPS (first person shooter – ai perspectiva unui trăgător cu arma) de tip puzzle. După cum sugerează și numele, elementul de bază al stilului de joc în Portal este utilizarea unei arme care creează portaluri, găuri de vierme de dimensiunea unui om ce conectează două suprafețe plane. Apar astfel niște puzzle-uri interesante ce trebuiesc rezolvate. Jocul se concentrează pe protagonista Chell, un om care s-a trezit că a devenit vrând-nevrând un cobai în Aperture Science Enrichment Center, o unitate de cercetare științifică abandonată, cu excepția programului răutăcios de inteligență artificială GLaDOS, care controlează întreaga unitate.

4. Deus Ex: Human Revolution (2011)


Un prequel al seriei de jocuri Deus Ex, Human Revolution este cel mai cunoscut din franciză, având o tematică cyberpunk SF și multă acțiune, căci și acesta este un FPS unde ai perspectiva unui trăgător cu arma. Adam Jensen este personajul principal, un bărbat dotat cu implanturi mecanice cibernetice numite augmentări, care lucrează drept consultant de securitate angajat de Sarif Industries pentru a proteja un laborator de cercetare științifică din Detroit și are misiunea de a răzbuna moartea iubitei sale. Mediul de joc variază de la clădiri întunecoase la explorarea nestingherită a lumii din Human Revolution, iar unele acțiuni cum ar fi lucrul sub acoperire, conversații cu personaje care nu pot fi jucate și unele scene de atac schimbă perspectiva, care seamănă cu cea dintr-un film.

3. Dishonored (2012)


Pentru cei pasionați de Londra victoriană, steampunk și fantasy, Dishonored este jocul potrivit. Amplasat în orașul industrial fictiv Dunwall, plin de ciumă, jucătorul urmărește povestea lui Corvo Attano, garda de corp pentru împărăteasa Insulelor. El este condamnat pentru uciderea ei și forțat să devină asasin, răzbunându-se pentru cei care au conspirat împotriva lui. Corvo este ajutat în căutarea lui de către Loialiști, un grup de rezistență care luptă să recupereze orașul Dunwall de la cei corupți și Outsider - o ființă supranaturală care îi oferă Corvo cu abilități magice. Purtând o mască groaznică, concepută pentru a isca teroarea în dușmanii săi și folosind o varietate de puteri supranaturale și arme, Corvo creează teroare prin Dunwall. Acțiunile sale, indiferent dacă sunt bune sau sângeroase, vor decide calea lui - și soarta tuturor celor care trăiesc în oraș.

2. The Elder Scrolls V: Skyrim (2011)


Al cincilea joc al francizei, Skyrim are o tematică high fantasy și e foarte iubit de fani. Povestea principală a jocului se învârte în jurul personajului ultimului Dragonborn, o persoană născută cu sufletului unui dragon și care are abilitatea să omoare alți dragoni și să le absoarbă sufletele. Acesta încearcă să-l învingă pe Alduin Devoratorul de Lumi, un dragon care este profețit că o să distrugă lumea. Acțiunea are loc în provincia ficțională Skyrim, unde jucătorul completează misiuni și dezvoltă personajul prin îmbunătățirea abilităților, permițându-i să călătorească oriunde în lume și să ignore sau să amâne povestea principală pe o perioadă nedeterminată.

1. The Witcher 3: Wild Hunt (2015)


Bazat pe seria de cărți a scriitorului polonez Andrej Sapkowski, jocul de față este ultimul din trilogia The Witcher, care poate fi jucat independent de celelalte două. Protagonistul Geralt din Rivia este un vânător de monștri cunoscut sub numele de Witcher, iar jucătorii îl controlează pe acesta în căutarea lui pentru fiica adoptată care a dispărut, fugind de Wild Hunt – o forță de pe altă lume care e determinată să o captureze și să-i folosească puterile. Acțiunea se petrece pe Continent, o lume fantasy înconjurată de dimensiuni paralele. Oameni, elfi, pitici, monștri și alte creaturi trăiesc pe continent, dar non-oamenii sunt adesea persecutați pentru diferențele lor. Jucătorii se luptă cu pericolele care apar în Wild Hunt cu arme și magie, interacționează cu personaje care nu pot fi jucate și completează povestea principală și misiunile adiacente pentru pentru a dobândi puncte de experiență și aur, care sunt folosite pentru a spori abilitățile lui Geralt și a cumpăra echipament. Povestea are mai multe finaluri, determinate de alegerile lui Geralt în anuminte momente-cheie ale jocului.

miercuri, 2 mai 2018

Top 5 cărți primăvăratice

Salut, oameni faini! Am revenit după o mică absență cu un top nou și o veste bună: de ceva timp am devenit colaborator pentru site-ul Revistei Nautilus, unde fac articole în care vorbesc despre fantasy, SF și horror. Dacă sunteți interesați, vă invit să aruncați o privire pe acolo. 

Revenind la topul de azi, este în sfârșit primăvară și copacii au înflorit, păsările ciripesc fericite și e senin și călduț pe afară. Deși a durat ceva până s-a trezit natura după o iarnă capricioasă, putem să băgăm gecile groase înapoi în dulap și să scoatem din bibliotecă toate cărțile pline de optimism și voie bună, cu un iz proaspăt de primăvară. Vă las cu 5 cărți care, sper eu, vă vor face să zâmbiți și vă vor îndemna să petreceți mai mult timp plimbându-vă prin natura înfloritoare.

5. Grădina secretă de Frances Hogson Burnett



Devenită deja un clasic al literaturii, Grădina secretă o urmărește pe Mary Lennox, o fetiță de zece ani rămasă orfană după o epidemie de holeră. Aceasta e nevoită să se mute la conacul unchiului ei la țară, unde își face prieteni și descoperă o grădină secretă. Relațiile care se stabilesc între Mary și celelalte personaje o determină pe fată să-și iasă din cochilie și să exploreze natura fără frică. Deși face mai mult parte din literatura pentru copii, cartea lui Burnett este o încântare pentru suflet și minte, o delectare numai bună pentru o dimineață răcoroasă și parfumată de primăvară.

4. Ana și sărutul franțuzesc de Stephanie Perkins 


Nu-s mare fană a cărților romantice, dar Anna și sărutul franțuzesc este atât de drăgălașă și de ușor de citit încât nu se putea să n-o pun în acest top. Protagonista Ana se trezește că tatăl ei o forțează să fie elevă în Paris la un liceu cu internat și să renunțe la școala și prietenii ei din SUA. Toate lucrurile iau o întorsătură pozitivă atunci când îl întâlnește pe Étienne St. Clair și se îndrăgostește iremediabil de el. Deși cartea este destul de previzibilă, personajele sunt bine dezvoltate și Parisul este un oraș plin de culoare, romantism și bună dispoziție. Perkins m-a captivat vreme de câteva ore cu un roman de dragoste potrivit pentru atmosfera primăvăratică de afară.

3. Castelul mișcător al lui Howl de Diana Wynne Jones



Am auzit prima dată de vrăjitorul Howl, demonul simpatic Calcifer și înțeleapta Sophie datorită anime-ului marca Ghibli, în regia desenatorului japonez Hayao Miyazaki. Cartea Castelul mișcător al lui Howl este mult mai bine dezvoltată decât adaptarea, după cum era și de așteptat. Sophie este cea mai mare dintre cele trei surori ale familiei și, astfel, este considerată o ghinionistă. Când vrăjitoarea din Waste o blesteamă să aibă corpul unei femei de 80 de ani, Sophie pleacă în căutarea castelului mișcător din titlu și intră într-o lume plină de magie și aventuri. Vă recomand romanul lui Jones pentru că este o infuzie de energie pozitivă, repede de citit și de savurat.

2. Mireasa prințului de William Goldman



Cui nu-i plac basmele cu prinți și prințese, spadasini, magie și toată treaba cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”? Dar dacă vă spun că Mireasa prințului este o combinație reușită între un basm și o parodie, vă conving că merită s-o citiți? Cu toate că este recomandată pentru publicul tânăr, cartea are multe elemente care vor plăcea adulților. Goldman a creat o lume fantasy încântătoare, cu personaje care întrupează excelent clișeele genului, dar aduc câte ceva nou și - de cele mai multe ori - amuzant. Captivantă de la primele pagini, îți transmite un aer de optimism și energie, făcându-te să râzi fără probleme. De asemenea, există și o adaptare cinematografică foarte faină, cu Robin Wright și Cary Elwes în rolurile principale, care nu are cum să nu vă cucerească iremediabil.

1. Profesorul și menajera de Yoko Ogawa



Cred că Profesorul și menajera este cel mai primăvăratic roman de pe această listă. Povestea se centrează pe un matematician fără nume, „Profesorul”, un geniu într-ale științelor exacte care a suferit un traumatism cranian și astfel i se resetează memoria o dată la 80 de minute, fiind un bătrânel cu un costum ponosit și plin de bilețele cu notițe. Profesorul ajunge să fie în grija naratoarei, „Menajera”, o femeie tânără cu un copil isteț. După ce Profesorul îi cere acesteia să-și aducă după școală băiețelul ca să-și petreacă timpul cu el, bătrânul îl poreclește „Radical” și îi arată tainele cifrelor și al ecuațiilor. Mi-a plăcut foarte mult cartea și locația asiatică în care se petrece acțiunea, copacii înfloriți, natura colorată și relația de prietenie dintre Profesor și Menajeră. Chiar dacă pe alocuri apar în carte formule matematice, nu deranjează pe cititor și recomand această lectură scurtă tuturor, indiferent de vârstă.

sâmbătă, 31 martie 2018

Recenzie ”Marțianul” de Andy Weir


Cred că era vara lui 2015 când am aflat că urmează să apară un film după o carte SF lăudată și, curioasă fiind, am citit-o. Așa am descoperit bijuteria numită Marțianul, debutul literar al lui Andy Weir. Dacă sunteți pasionați de filme sau de genul SF, sunt sigură că ați auzit de adaptarea cinematografică a lui Ridley Scott, cu Matt Damon în rol principal. Filmul a fost nominalizat la mai multe premii Oscar, dar nici cartea nu e mai prejos, câștigând chiar Goodreads Choice Award pentru cel mai bun SF în 2014. 

O să vă explic pe scurt subiectul. Este anul 2035 și oamenii au pus piciorul pe suprafața planetei Marte. După ce o furtună de nisip aproape că-l ucide și îi forțează echipa să evacueze planeta crezându-l mort, Mark Watney - un inginer botanist, membru al misiunii Ares 3 - se trezește izolat pe Marte și complet singur, fără nicio cale prin care să anunțe Pământul că este încă în viață. Străduindu-se să aibă mâncare și oxigen în habitatul în care se află, Mark nu-și pierde speranța și caută o cale să-i contacteze pe pământeni pentru ca să ajungă iar acasă. În paralel ni se prezintă atmosfera de la sediul NASA și deciziile pe care creatorii misiunii Ares 3 le iau pentru a-și recupera astronautul.

Chiar dacă romanul lui Weir este hard SF, în sensul în care este plin de explicații științifice și tehnice, este extrem de accesibil neinițiaților genului, captivați fiind de la primele rânduri de Mark, unul dintre cei mai faini protagoniști pe care i-am întâlnit în cărți. Având perspectiva lui narativă, ne inundă adesea cu umorul lui și buna dispoziție, chiar dacă se află la mii de kilometri de casă. Menținându-și cu greu sănătatea mintală întreagă, inteligența lui și spiritul inovator îl ajută să treacă cu brio peste încercările de a supraviețui vreme de un an și jumătate pe suprafața Planetei Roșii, folosind toate resursele pe care le are la îndemână. De asemenea, se observă cu ușurință cât de temeinic s-a documentat autorul Andy Weir pentru a crea acest SF plauzibil și n-ai cum să nu îți mărești cunoștințele despre Marte după ce termini de citit cartea.

Pentru că petrecem atât de mult timp cu Watney, avem timp să empatizăm cu el și să-i înțelegem gândurile și acțiunile. Din păcate, nu putem spune asta și despre celelalte personaje, fie că discutăm despre propria lui echipă sau cei aflați la sediul NASA, care sunt slab dezvoltate și reprezintă doar un mod prin care avansează acțiunea cărții. În afară de acest minus, Marțianul este o lectură încântătoare și captivantă, plină de glume cu iz științific și cartofi. Mulți, mulți cartofi.

Romanul lui Weir este una dintre cărțile mele preferate pentru că are un personaj principal inteligent și amuzant, iar acțiunea este alertă, deci se citește repede. Având momente care emoționează, dar și scene care te țin cu sufletul la gură, Marțianul ne demonstrează că și literatura SF poate fi accesibilă și se poate bucura de popularitate dacă avem un personaj principal carismatic și un subiect interesant.


Citat:


Am început ziua cu un cartof. După el, mi-am clătit gâtlejul cu niște cafea marțiană. Asta e denumirea mea pentru „apă fierbinte cu o pastilă de cofeină dizolvată în ea”.


Date tehnice: 
Titlu original: The Martian 
Autor: Andy Weir
Editura românească: Paladin
Traducere: Iulia Anania
Nr. pagini: 424
Apariţie: 2015
Notă: ***** (din 5)

vineri, 23 martie 2018

Top 5 cărți autobiografice

Un fapt mai puțin cunoscut despre mine este că sunt pasionată de cărți de memorii. Săptămâna aceasta m-am decis să fac un top special pentru mine, unde o să vă prezint biografiile fascinante ale unor artiști, fie ei scriitori sau cântăreți, care pe mine m-au impresionat destul de mult. După ce citesc o astfel de carte, mă simt inspirată să lupt cu ardoare pentru visurile mele și încerc să devin un om mai bun. Poveștile de viață ale unor persoane adevărate, care au trecut prin foc și pară pentru a-și îndeplini cele mai nebunești dorințe, n-au cum să nu te încarce de energie pozitivă și să-ți pună un zâmbet mare pe față. În topul de mai jos n-am pus Jurnalul Annei Frank pentru că știm că Anne n-a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial și să afli că visurile unei tinere au fost spulberate pentru totdeauna de naziști nu mi se pare nici o lectură ușoară și nici una care să-ți ofere bună dispoziție.

Mențiune onorabilă: Misterul regelui. Despre scris de Stephen King


Nu puteam să nu includ în topul acesta o biografie a unuia dintre cei mai mari scriitori în viață. Stephen King este supranumit „Regele genului horror” pe bună dreptate, publicând cărți nenumărate de-a lungul anilor. Misterul regelui. Despre scris e formată din două părți, prima fiind o autobiografie a vieții lui din copilărie și până în prezent, după ce a avut un accident de mașină care era să-l omoare. Aflăm astfel cum de tânăr a scris nuvele și povești horror, fără prea mare succes. Carrie a fost ce-a care i-a adus faima și de atunci restul e istorie. În partea a doua a cărții King ne oferă sfaturi prețioase despre scris și disciplina de a duce o carte la capăt, trecând prin mai multe versiuni până o găsește pe cea finală. 

5. The View From the Cheap Seats de Neil Gaiman



Admirația mea pentru Neil Gaiman s-a intensificat după ce am parcurs colecția lui de nonficțiune cu eseuri autobiografice, articole despre meseria de a fi un făuritor de cuvinte și discursuri despre importanța industriei de carte, a bibliotecilor și a profesorilor. În The View from the Cheap Seats găsim evoluția de la băiețelul timid care își petrecea după-amiezile în bibliotecă la bărbatul introvertit care-și petrece după-amiezile scriind cărți. Tot aici se află și faimosul discurs ținut la Universitatea de Arte din Philadelphia, SUA, despre Make Good Art (Să facem artă de calitate), care a avut darul să mă inspire în anii de adolescență când simțeam că nu-mi găsesc locul în lume. Dacă nu l-ați citit pe Gaiman până acum, după ce terminați cartea de față sunt convinsă că o să încercați un roman de-al lui, măcar de curiozitate.

4. Pe când eram doar niște puști de Patti Smith



Una dintre cele mai importante figuri feminine din muzica rock a anilor '70, Patti Smith e definiția unui artist clasic, care s-a sacrificat mereu de dragul artei. Ajunsă la New York doar cu o geantă cu haine și câțiva dolari, dar cu dorința de a se face remarcată ca poetă, s-a confruntat cu sărăcia lucie până l-a întâlnit pe Robert Mapplethorpe, care i-a devenit iubit, confident și prieten. Prin intermediul cărții Pe când eram doar niște puști o vedem pe Smith tranformându-se într-o adevărată vedetă rock și avem posibilitatea să aruncăm o privire în comunitatea artistică din New York care înflorea în timpul Războiului din Vietnam. Prietenia de lungă durată cu Mapplethorpe, devenit fotograf faimos, i-a umplut viața lui Patti Smith de recunoștință pentru artă și aflăm de-a lungul paginilor cum hit-uri precum Because the Night au luat ființă.

3. Arta de a cere de Amanda Palmer



Tot ce știam despre Amanda Palmer era că avea o trupă ciudată de muzică rock și că s-a căsătorit cu Neil Gaiman. În Arta de a cere ne povestește fără perdea de greutățile prin care a trecut în adolescență, relații eșuate, dificultatea de a te face remarcată ca femeie în industria muzicală și cum copilul pe care l-a făcut cu Gaiman i-a schimbat viața pentru totdeauna. Sinceritatea debordantă dintre pagini, creativitatea de care dă dovadă, dar și iubirea pe care o poartă fanilor ei m-au făcut să o admir pe Amanda Palmer, o voce puternică a mișcării feministe contemporane și a libertății de exprimare.

2. A Slip of the Keyboard de Terry Pratchett



Cum era oare omul din a cărui imaginație a izvorât o lume sprijinită pe patru elefanți, care la rândul lor stau pe spatele unei țestoase uriașe ce călătorește prin galaxie? Lecturând A Slip of the Keyboard îl cunoaștem îndeaproape pe Sir Terry Pratchett, scriitor redutabil, care a decedat prematur din cauza bolii Alzheimer. Cunoscut pentru Lumea Disc și pentru pasiunea pentru pălării, Pratchett a amuzat multe generații de cititori cu satira lui fantasy și a inspirat mulți oameni să se apuce de scris. În cartea de față ne sunt prezentate succint eseuri, prefațe la anumite opere și interviuri prin care Sir Terry laudă cărțile și viața simplă, dar și articole în care critică aspru ineficiența sistemelor medicale de a se confrunta cu bolnavii cronici, în special de boli degenerative ale creierului. A Slip of the Keyboard m-a impresionat și m-a determinat să-i citesc cărțile și mai sârguincios decât am făcut-o până acum.

1. Inside Out - O istorie personală a Pink Floyd de Nick Mason 


Nu pot să vă spun cât iubesc trupa Pink Floyd și cât de mult le-am ascultat albumele. De mică am auzit casete cu muzica lor drept fundal pentru treburi casnice prin casă la mine și încet, dar sigur, mi-au intrat în suflet pentru totdeauna. Acum câțiva ani am primit cadou de Crăciun biografia celor de la Pink Floyd, prezentată de toboșarul Nick Mason, și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat lucruri pe care habar n-aveam despre istoria uneia dintre cele mai faimoase trupe rock din lume. Scena rock americană din anii '70 - '80 era o lume fascinantă, încărcată de alcool, droguri, sex și multe proiecte artistice inspirate din spiritul civic, iar britanicii de la Pink Floyd au reușit să ajungă faimoși și peste ocean datorită talentului și a muncii lor asidue de a se îmbunătăți. Recomand să fie citită nu doar de fanii trupei, ci de oricine vrea o doză de nostalgie pentru o epocă de mult apusă.

duminică, 18 martie 2018

Serialul de weekend - ”C. B. Strike”


După ce am devorat cele trei volume apărute din seria Cormoran Strike de Robert Galbraith (pseudonimul literar al lui J. K. Rowling), m-am apucat de serialul cu același nume care este o adaptare destul de reușită a aventurilor detectivului fără un picior numit Strike. Am fost plăcut surprinsă de calitatea producției și de cât de bine interpretează personajele actorii din rolurile principale.

Serialul spune povestea unui veteran de război, titularul Cormoran Strike, care a decis să devină detectiv privat și rezolvă cazuri complexe care nu pot fi elucidate de poliție, ajutat de asistenta lui, Robin Ellacott. Primele trei episoade urmăresc evenimentele din volumul Chemarea cucului, în care cei doi rezolvă cazul morții unei top modele populare. Următoarele două episoade adaptează Viermele de mătase, dispariția unui scriitor de nișă, iar ultimele episoade prezintă povestea din Carieră malefică, în care un criminal în serie ucide femei într-un mod aparent aleatoriu. Strike și Robin sunt minunați în interpretarea lui Tom Burke și Holliday Grainger, Matt - logodnicul lui Robin - e la fel de enervant ca-n cărți și Shanker - prietenul din copilărie al lui Strike - este amuzant și periculos, exact cum mă așteptam.

Cărțile din serie sunt mult mai lente, prezentând pas cu pas investigațiile făcute de Strike. Episoadele au acțiune alertă și captivantă, combinația perfectă între curiozitate și speculație. Durează aproximativ o oră fiecare și, cumva, reușesc să se termine într-un punct culminant, cu cliffhanger. Deși inițial m-a deranjat un pic că Strike nu este mai solid și mai neatrăgător (așa cum era prezentat în romane), Burke și-a intrat bine în rol și își spune replicile cu aceeași atitudine pe care o avea Strike în mintea mea. Grainger e Robin, nu există nicio îndoială, căci are o interpretare excelentă. Din câte am înțeles, până nu apare următorul volum, Lethal White, nu vom avea parte de alte episoade. Nu vor s-o ia înaintea cărților, cum au făcut HBO cu adaptarea la Game of Thrones (Martin, la tine mă uit! Unde-i volumul următor din serie?).

Poate într-o zi aveți chef de câteva investigații detectivistice, doi protagoniști cu chimie și cazuri interesante, iar atunci puteți încerca C. B. Strike, un serial marca BBC, excelent produs și cu actori aleși pe mustață. Cred că o să vă încânte și poate vă convinge să încercați și cărțile după care a fost adaptat. Doar știți cum se spune, cartea e mereu mai bună ca filmul, iar aici nu se face excepție de la această zicală.

Date tehnice:
Titlu original: C. B. Strike
Ţara de origine: Marea Britanie
Difuzare: 2017 - prezent pe BBC
Nr. de sezoane: 2
Nr. de episoade: 7
Durată episod: 60 de minute

Trailer:

vineri, 16 martie 2018

Îndemn la lectură

Sursă: https://button-bird.deviantart.com/art/Her-reading-nook-366281048

Îmi doresc să citesc mai mult. Vreau mai multe cărți care să-mi rămână în suflet, vreau romane cu impact mare, romane care nu se sfiesc să abordeze subiecte dificile. Vreau să citesc povești pline de originalitate, cu sisteme magice inventive și crime greu de elucidat. Și, nu în ultimul rând, vreau personaje puternice, care să aibă calități și defecte, care să se simtă ca niște persoane adevărate.

Vreau să citesc mai mult și nimic nu mă oprește să fac asta: am de unde alege cărți și mereu îmi fac timp să citesc câteva pagini. Însă nu-mi place să mă forțez pentru că atunci nu o să mă bucur de carte așa cum se cuvine, iar asta nu mi se pare corect. Ca să fiu mai exactă, vreau să am mai des chef de citit. Îmi aduc aminte de copilărie și adolescență, când efectiv citeam câte una, chiar două cărți pe săptămână. Ajungeam la suta de romane pe an fără probleme. Dar odată ce am înaintat în vârstă și m-am confruntat cu ce înseamnă să fii un tânăr adult în secolul XXI, sporul meu la lectură a început să scadă din ce în ce mai mult. Anul ăsta mi-am propus să citesc măcar 30 de cărți, deși ideal ar fi să termin cam o carte pe săptămână. Cifra aceea e doar pentru mine, mi se pare că pot atinge un număr decent de cărți citite pe an așa, fără să mă stresez că nu-mi ating țelul pe Goodreads.

Sunt perfect conștientă că sunt oameni care n-au acces la cărți prea ușor, iar pentru că eu am mă simt privilegiată și recunoscătoare. Din păcate, n-am niciun sfat miraculos legat de felul în care putem cu toții să terminăm mai multe romane, în afară de ideea că trebuie să citim în fiecare zi, chiar și pentru un sfert de oră. Există persoane care nu citesc nicio carte ani de zile dintr-un motiv simplu: viața. N-au timp, sunt obosiți de la muncă, copiii nu se cresc singuri, etc. La noi în țară nu avem acces la prea multe cărți audio în română, iar pe cele în engleză disponibile prin Audible le pot asculta cei care cunosc limba. Mulți citesc în drum spre școală/ facultate/ job, dar alții preferă rețelele de socializare pe navetă. Cam asta e situația, din păcate.

Acum că stau să mă gândesc mai bine, mi-ar plăcea să-mi mai diversific genurile literare pe care le citesc de obicei. Sunt mare fană fantasy și ficțiune istorică, deși din când în când mai citesc câte un SF, un thriller sau benzi desenate. Iar cărțile siropoase și biografiile le păstrez pentru când vreau ceva lejer și repede de citit, mă relaxează după o carte mai complexă și stufoasă. Aș vrea să citesc mai multe cărți clasice, nu știu de ce mă tem așa tare de ele. Dacă aș citi câte un clasic pe lună aș fi mai mult decât mulțumită. Să sperăm că voi putea face asta. 

Așadar, vă îndemn cu mare drag la citit și sper că avem cu toții norocul să întâlnim cărți care să ne încânte sufletul și mintea. Fie ca romanele citite să ne lumineze viețile, pentru că sunt prieteni de nădejde, care nu ne lasă la greu.

joi, 8 martie 2018

Top 5 cărți care vor deveni clasice

Când discutăm de cărți clasice ne gândim la Romeo și Julieta, Contele de Monte-Cristo, Frații Karamazov sau chiar Harry Potter. Sunt cărți care au trecut testul timpului și care au marcat generații de-a rândul cu mesajele și lecțiile de viață din interiorul lor. Este extrem de dificil de ghicit care romane apărute în ultimii ani vor ajunge să devină clasice, dar am zis să încerc să numesc cinci cărți din diverse genuri literare care, cred eu, vor reuși să rămână în mintea cititorilor mult timp de acum înainte.

5. Jocurile Foamei de Suzanne Collins


Una dintre cele mai bune distopii moderne, trilogia lui Suzanne Collins va fi cunoscută în literatură pentru personaje feminine puternice și portretizarea unei societăți ce poate fi chiar viitorul nostru. Katniss Everdeen, personajul principal din Jocurile Foamei, este una dintre cele mai complexe și mai iscusite femei din cărțile apărute după 2000. Sincer, pe lângă mesajul cărții de a ne trezi la realitate și a renunța la ignoranță, Katniss este motivul principal pentru care trilogia este atât de captivantă și surprinzătoare. Impactul pe care l-a avut un astfel de personaj puternic asupra mea în perioada adolescenței e greu de descris în cuvinte. M-a inspirat și sper că va inspira multe tinere de acum înainte.

4. The Power de Naomi Alderman


Apărută la sfârșitul anului trecut și fiind adesea asemuită cu Povestea cameristei al lui Margaret Atwood, The Power este un SF care prezintă, oarecum dintr-o perspectivă istorică, evenimentele care au urmat descoperirii că adolescentele din întreaga lume pot produce descărcări electrice letale. Cu un puternic mesaj feminist și îndemnând la respectarea drepturilor tuturor oamenilor, cartea lui Alderman ne pune în fața unei situații în care societatea devine matriarhală, femeile aflându-se la putere în urma acestei descoperiri. Abia aștept să fie tradusă și în limba română, pentru că merită citită de cât mai multe persoane.

3. Sub aceeași stea de John Green


John Green are un talent aparte: scrie cărți despre oameni obișnuiți care duc o viață neobișnuită. Deși publicul lui țintă este reprezentat de adolescenți, asta nu-i oprește și pe adulți să se bucure de cărțile sale. Sub aceeași stea este, probabil, printre cele mai frumoase povești de dragoste contemporane, paginile debordând de cuvinte frumoase și de o mare încărcătură emoțională. Este vorba de doi tineri care s-au confruntat cu boli incurabile și care, printr-o simplă întâmplare, s-au cunoscut și s-au îndrăgostit. Pe lângă faptul că s-a bucurat de o popularitate uriașă, Sub aceeași stea va trece testul timpului pentru că e atât de ușor să te identifici cu poveștile lui Hazel și Gus, să empatizezi cu ei și să-ți aduci aminte cum e să ai 16 ani și să fii îndrăgostit.

2. Hoțul de cărți de Markus Zusak


Secolul trecut ne-am confruntat cu două conflagrații mondiale care au lăsat cicatrici în istoria omenirii și este evident că scriitorii au încercat să captureze în paginile cărților acele evenimente tragice și nefaste care și-au lăsat amprenta asupra generațiilor ce-au urmat. Markus Zusak a creat Hoțul de cărți, povestea unei familii din Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, spusă dintr-o perspectivă aparte: Moartea însăși, ocupată în vremurile acelea cu atâtea decese pricinuite de război. Liesel își duce copilăria în vremuri dificile, dar descoperă o fericire mare atunci când face cunoștință cu cărțile. Aventurile ei sunt descrise poetic de Moarte și ne atașăm cu mare drag de Liesel, de părinți și de prietenul ei cel mai bun. Hoțul de cărți inspiră la fapte bune, îndeamnă la o lume a păcii și a iubirii, motive suficient de puternice pentru ca să devină un clasic peste ani.

1. Ultimul Imperiu de Brandon Sanderson


Dragostea mea pentru fantasy m-a determinat să pun pe primul loc una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată, scrisă de unul dintre cei mai talentați și imaginativi oameni. Ultimul Imperiu de Brandon Sanderson ne demonstrează de ce genul fantasy este atât de iubit de cititori, indiferent de vârstă. Povestea unei lumi cu sistem magic complex, bazat pe ingerarea de metale diferite care oferă diverse puteri persoanei respective, s-a remarcat imediat dintre toate cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului. Magia lui Sanderson este aproape credibilă, bazată pe niște reguli și legi ce amintesc de cele ce țin de fizica ce se regăsește pe Pământ. Personajele diverse și complexe, intrigile politice și învățămintele cu care rămâi după ce citești Ultimul Imperiu mă fac să afirm cu tărie că Sanderson merită să stea alături de Tolkien, Martin și Ursula K. Le Guin.

sâmbătă, 3 martie 2018

Favoritele lunii februarie

Cea mai scurtă lună din an a trecut extrem de repede, cum era de așteptat. Nu prea m-am uitat la Jocurile Olimpice de iarnă, în mare parte datorită fusului orar - doar nu m-oi uita la 4 dimineața la patinaj, să fim serioși - și m-am mulțumit cu videoclipurile de pe Youtube cu cele mai faine momente. În rest, am încercat să urmăresc toate nominalizările la Oscar pentru cel mai bun film și am mai citit câte ceva. În continuare voi evidenția favoritele mele din februarie.


Am început temătoare Aliați în slujba dreptății, volumul patru al seriei Născuți din ceață de Brandon Sanderson. Nu prea sunt fană urban fantasy și, inițial, am crezut că o să fie ok, însă n-o să se ridice la înălțimea trilogiei originale. Ce bine că am greșit! Mi-a plăcut la nebunie cum Sanderson a introdus evoluția tehnologică în Scadrial și cum personajele principale din primele trei volume au ajuns să devină, peste trei sute de ani, figuri mitologice, chiar religioase. Waxillium Ladrian și partenerul său Wayne intră în tot felul de încurcături periculoase încercând să rezolve niște răpiri și jafuri ciudate. Ajutați de Marasi, o tânără ambițioasă și inteligentă, pornesc în aventura vieții lor. Cartea este mult mai amuzantă decât primele și mult mai alertă, având aproximativ 400 de pagini. 



Am o slăbiciune pentru dramele istorice bine realizate. Deci nu e de mirare că Darkest Hour, în regia lui Joe Wright, este filmul meu preferat dintre nominalizările la Oscar pe anul acesta. Urmărind intrarea în Al Doilea Război Mondial al Marii Britanii, filmul spune povestea investirii în funcția de prim-ministru al lui Winston Churchill și toate dificultățile cu care s-a confruntat inițial acesta. Gary Oldman îl interpretează magistral pe renumitul politician și, din punctul meu de vedere, merită Oscarul pentru cel mai bun actor. Soundtrack-ul este excelent, atmosfera din Darkest Hour fiind apăsătoare, iar cinematografia mi-a încântat ochii. Să vedem cu câte Oscaruri o să rămână filmul după ceremonia din 4 martie.



V-am promis luna trecută că o să urmăresc adaptarea cărților lui Robert Galbraith și m-am ținut de cuvânt. C. B. Strike este o miniserie marca BBC care are momentan doar 5 episoade, ce adaptează primele două cărți ale seriei de cărți Cormoran Strike. Tom Burke și Holliday Grainger interpretează rolurile principale, pe detectivul titular Strike și pe asistenta Robin. Deși inițial am fost deranjată un pic că Strike este mai chipeș decât în carte, Burke își intră bine în rol și m-a cucerit aproape imediat. Îmi place că serialul este mai alert decât cărțile, care urmăreau în detaliu investigațiile detectivului. Am rămas surprinsă de cât de corect au adaptat aventurile prin care trec Cormoran și Robin și aștept cu nerăbdare următoarele episoade.



Iubesc Led Zeppelin, sunt una dintre trupele mele preferate. Am crescut și m-am maturizat pe cântecele lor, iar Robert Plant rămâne unul dintre soliștii mei rock preferați, laolaltă cu Freddie Mercury și Jimi Hendrix. De aceea, atunci când am auzit Safari Song, melodia trupei Greta Van Fleet, am crezut că este vreun proiect muzical de-al lui Plant. Dar nu, sunt doar niște puști din SUA care fac muzică rock de calitate, iar solistul se întâmplă să sune exact ca sus-numitul Robert Plant. Tot respectul pentru ei, că știu să aducă în atenția publicului sound-uri cu iz de anii '70 și solo-uri de chitară care-ți încântă urechile.

luni, 26 februarie 2018

Recenzie ”Simon și planul Homo Sapiens” de Becky Albertalli


Încet, dar sigur, apare și diversitatea în literatura Young Adult, în special în cărțile care se traduc și la noi în țară. Astfel am auzit de Simon și planul Homo Sapiens, roman foarte lăudat în străinătate pentru ușurința cu care tratează subiecte importante precum homosexualitatea și abuzul fizic și psihic dintre elevi. Lectura am dat-o gata foarte repede, efectiv am zburat printre pagini fără probleme. Pe cât de serioase sunt temele dezbătute, pe atât de amuzant și simpatic mi s-a părut debutul lui Becky Albertalli și recunosc că m-a făcut curioasă să-i citesc următoarele apariții. 

Simon Spier este un adolescent carismatic, pasionat de muzicaluri și biscuiți Oreo. Doar că are o mică problemă: este gay și încă n-a spus nimănui, în afară de Blue, un alt coleg care are aceeași orientare sexuală și cu care comunică adesea pe e-mail, păstrându-și amândoi identitatea secretă. Din nefericire, micul lui secret este descoperit de Martin, clovnul clasei, iar acesta îl șantajează pe Simon să-i facă rost de o prietenă, altminteri toată lumea va afla. De aici încep întâmplările care pun în mișcare schimbări majore în viața protagonistului nostru, dar și răsturnări de situație amuzante. Acțiunea alertă și tonul vesel te binedispun imediat și nici nu-ți dai seama că deja ai parcurs jumătate de carte.

Vă las pe voi să-l descoperiți pe Simon de-a lungul cărții. Sentimentul de izolare pe care îl resimte din cauza faptului că este homosexual este combătut de oamenii dragi pe care îi are în viața lui. Punctul forte al cărții este reprezentat chiar de personaje. Prietenii cei mai buni ai lui Simon, Nick și Leah, îi sunt alături la fiecare pas și dinamica celor trei se schimbă atunci când în peisaj apare Abby, care se împrietenește cu ei destul de repede. Fiecare are o personalitate distinctă și legătura strânsă cu Simon demonstrează că nu contează rasa, orientarea sexuală sau religia atunci când întemeiezi o relație de prietenie cu cineva. De asemenea, mi-a plăcut că familia joacă un rol important în viața personajului principal și cele două surori ale lui Simon au chiar un rol destul de mare în carte. De obicei nu vedem reflectată în literatura pentru tineri o relație atât de strânsă între membrii familiei și mă bucur că putem observa un comportament sănătos între aceștia. Dar, probabil, cel mai mult mi-a intrat în suflet Blue, confidentul lui Simon, extrem de sensibil și empatic. Felul în care evoluează relația celor doi, prin e-mail-uri presărate cu visuri, temeri și glume, au făcut și mai veridice personajele în ochii mei. Ca să vă faceți o idee, mai jos este un fragment dintr-un e-mail în care Blue îi explică lui Simon despre cum sărbătorește el Halloween-ul.

N-am nimic împotriva deghizărilor şi pledoaria ta în favoarea lor e foarte convingătoare. Recunosc că ideea de a fi altcineva pentru o seară (sau în general) e foarte atrăgătoare. De fapt, când eram mic, şi pe mine mă interesa doar un lucru. Eram mereu un supererou. Presupun că-mi plăcea să-mi imaginez că avem o identitate secretă complicată. Poate că încă îmi place. Poate că ăsta-i întregul scop al acestor e-mailuri. În orice caz, anul ăsta nu mă costumez, întrucât nu ies. Mama are un soi de petrecere la muncă, aşa că eu rămân acasă să împart bomboane. Sunt sigur că înţelegi că nu există nimic mai trist decât un băiat de şaisprezece ani, singur acasă de Halloween, răspunzând la uşă îmbrăcat în costum. 

Sinceritatea este trăsătura de bază a scrierii lui Albertalli, care a fost psiholog specializat în lucrul cu copiii și adolescenții înainte să devină scriitoare. Și asta se simte în felul în care este alcătuită povestea lui Simon și a prietenilor lui. Dacă v-au plăcut cărțile lui John Green, dar vreți să râdeți mai mult, atunci ați găsit ce căutați. Singurul punct negativ la Simon și planul Homo Sapiens e că este prea previzibilă și e plină de clișee ale genului Young Adult. Dar m-a făcut să râd copios, comicul de situație fiind excelent. V-o recomand cu căldură, încercați-o și sunt sigură că n-o să regretați. Și am o veste bună: o să avem parte primăvara asta de un film în regia lui Greg Berlanti care va adapta romanul de față. Să sperăm că se va ridica la înălțimea așteptărilor.

Citat:

Așadar, mă gândesc întruna la ideea identităților secrete. Te simți vreodată prizioner în tine însuți? Nu știu dacă are noimă ce zic. Bănuiesc că mă refer la faptul că uneori pare că toată lumea știe cine sunt, mai puțin eu.

Date tehnice: 
Titlu original: Simon vs. the Homo Sapiens Agenda
Autor: Becky Albertalli
Editura românească: Epica
Traducere: Shauki Al-Gareeb
Nr. pagini: 272
Apariţie: 2017
Notă: **** (din 5)

joi, 22 februarie 2018

Top 5 cărți scrise de autori străini care se petrec în România

Mereu am fost fascinată de felul în care România e reflectată în literatura străină, nu doar pentru că suntem un popor cu o istorie bogată și plină de bătălii, ci fiindcă îl avem pe Dracula/ Vlad Țepeș, oarecum brandul nostru de țară în ceea ce privește literatura fantastică. Așadar, avem parte de câteva cărți destul de interesante, care amintesc de vampiri, vremuri întunecate și mult sânge. Din toate romanele pe care le-am ales pentru acest top, doar două au fost traduse în limba română și poate pe viitor vom avea parte și de celelalte. Fără alte completări, iată un top 5 cărți a căror acțiune se petrece pe plaiurile mioritice și nu sunt scrise de români.

5. The Historian de Elizabeth Kostova



Încep topul cu ceva mister și ficțiune istorică bazate pe legenda lui Vlad Țepeș. Romanul de debut al lui Elizabeth Kostova, The Historian, este o aventură de mari proporții, o poveste care împletește într-un fel frumos adevărul istoric cu ficțiunea, debordând de suspans pe fiecare pagină. Dacă Țepeș a fost un vampir care chiar a trăit sute de ani și și-a dus la îndeplinire un plan întunecat, rămâne de văzut. Cele 700 de pagini reprezintă o lectură rapidă, presărată cu muncă detectivistă prin România și Europa de Est, povești interconectate de-a lungul istoriei și, evident, vampiri. 

4. Și mă întunec de Kiersten White



Și genul Young Adult a avut parte de o mică incursiune prin România, mai exact chiar în secolul XV, în care a trăit domnitorul Vlad Țepeș. Și mă întunec spune povestea prințesei Lada Drăculea care alături de fratele ei a fost nevoită să plece din Valahia și să se refugieze la curtea otomană, dorind din răsputeri să se reîntoarcă în patria ei și să-și ocupe locul binemeritat pe tron. Evident că este un roman fantasy, dar felul în care sunt prezentați așa-zișii copii ai domnitorului Valahiei e foarte fain. Plin de intrigi politice, violență, dragoste și prietenie, romanul lui Kiersten White arată că autoarea și-a făcut bine documentarea cu privire la perioada istorică în care se petrece acțiunea și că știe să-și dezvolte bine personajele și povestea.

3. Dracula de Bram Stoker 



Cel mai cunoscut vampir al tuturor timpurilor, Dracula în imaginația lui Bram Stoker este printre cei mai persuasivi antagoniști din literatură. Fiind cartea care a pus bazele vampirismului în genul horror - și mai ales fiindcă e scrisă în 1897 - e un pic mai greoaie la citit și destul de previzibilă. Dar castelul renumit al Contelui din Transilvania, personajele care sunt ucise fără milă de Dracula, dorința acestuia de a pleca din România în Marea Britanie și felul în care profesorul Van Helsing încearcă să-i oprească planurile malefice merită lectura cu vârf și îndesat.

2. The Bloody Chamber and Other Stories de Angela Carter



Această colecție de nuvele din The Bloody Chamber sunt bazate pe basme și povestiri din popor, având un substrat destul de întunecat, chiar horror. Carter a fost inspirată de poveștile lui Charles Parrault atunci când a scris cele 10 nuvele care se găsesc în acest volum. The Lady of the House of Love este una dintre acestea, bazată pe basmul Frumoasei din Pădurea Adormită în care este vorba despre un soldat englez, călător prin România cu bicicleta, inevitabil ajungând să se rătăcească într-un sat abandonat. Tânărul descoperă un conac locuit de o frumoasă femeie vampir care supraviețuiește hrănindu-se cu sângele bărbaților seduși în dormitorul ei. Finalul surprinzător e o trăsătură recurentă în The Bloody Chamber și vă recomand să citiți toată cartea, dacă vă descurcați cât de cât cu limba engleză.

1. Hunting Prince Dracula de Kerri Maniscalco 



Iată că pe primul loc se află unul dintre cele mai lăudate romane de suspans apărute anul trecut în străinătate. Continuarea primului volum al unei trilogii, Hunting Prince Dracula are în centru crimele ciudate descoperite în castelul domnitorului Vlad Țepeș. Audrey, personajul principal, este o tânără talentată într-ale criminalisticii, independentă și cu multe amintiri neplăcute care trăiește în Londra în epoca victoriană. Dorind să scape de fricile ei, pleacă în România, unde încearcă să descopere autorul acestor noi crime ce par fără rezolvare și, poate, cu această ocazie reușește să-și înfrângă și demonii personali. Din câte am înțeles, trilogia lui Kerri Maniscalco o să fie publicată în România în curând, deci așteptăm cu nerăbdare traducerile.

luni, 19 februarie 2018

Recenzie ”Un bărbat pe nume Ove” de Frederik Backman


De obicei am ce spune despre o carte atunci când scriu o recenzie, și fac asta fără să mă străduiesc prea tare. Un bărbat pe nume Ove (pronunțat Uve) e special din punctul ăsta de vedere: îmi este dificil să aștern câteva gânduri coerente despre roman, mi-a plăcut atât de mult și nu îmi dau seama cum să fac să nu dau spoilere și să încerc să vă conving să-l citiți fără să vă bat prea mult la cap. În caz de nu știați, este destul de popular, fiind adaptat pe marele ecran într-un film suedez cu același nume care a fost nominalizat la Oscar anul trecut pentru cel mai bun film străin și a stat 42 de săptămâni pe lista de cărți best seller a ziarului american The New York Times. 

Pot să vă spun câteva cuvinte despre subiect: viața solitară a unui bărbat în vârstă, destul de morocănos - titularul romanului, Ove - descoperă că are lumea dată peste cap într-o dimineață când o familie gălăgioasă se mută vis-a-vis de casa lui. Și îi dărâmă cutia poștală, dar asta e deja altă problemă. Încet-încet, viața lui Ove i se schimbă și încearcă să treacă peste propriile tristeți făcându-i pe ceilalți oameni să fie fericiți. Deși el n-ar recunoaște nici în ruptul capului că așa stă treaba, normal, doar îi place rutina și n-are timp de amabilități gratuite cu vecinii. Și aici mă opresc din a explica pe scurt despre ce e vorba în carte. Vă las să descoperiți singuri mai multe, dacă v-am făcut curioși.

Nu am crezut că Un bărbat pe nume Ove o să mă facă să plâng, dar iată că s-a întâmplat. Și am făcut-o fix la final, când emoțiile au devenit prea puternice și lacrimi au început să-mi curgă din ochi involuntar. Simplitatea poveștii și faptul că e destul de previzibilă nu sunt un minus, ba chiar aș spune că Frederik Backman ne demonstrează că poți folosi clișee dacă scrii bine și creezi personaje puternice. În afară de protagonist, o mai avem și pe soția lui Ove, Sonja, o femeie inteligentă și cu o personalitate diferită de alesul inimii ei, fiind foarte optimistă, darnică și blândă. Viața l-a asprit pe Ove, care a suferit multe pierderi în tinerețe, dar asta nu înseamnă că nu apreciază cinstea și onoarea pe care le-a învățat de la tatăl lui. Tocmai de aceea interacțiunea lui cu mama gravidă din familia proaspăt mutată, Parvaneh, debutează datorită asemănării între cele două personaje. Acțiunea romanului se petrece în Suedia, iar Parvaneh este o imigrantă din Iran, care s-a confruntat cu multe până a reușit să-și întemeieze o familie în noua ei patrie. Puternici și căpoși, dialogurile dintre cei doi au făcut deliciul cărții.

Stilul de scriere este aerisit, aș putea zice chiar curat, fără metafore sau alte figuri de stil pompoase. E aproape ca și cum naratorul ne arată cum gândește și cum vede Ove lumea, fără complicații și explicații inutile, tocmai prin felul în care ne sunt expuse viața și amintirile bătrânului. Plină de umor negru, Un bărbat pe nume Ove nu se ferește să abordeze subiecte controversate precum homosexualitatea, dizabilități fizice, rasism și feminism. Ove este deschis la minte și, chiar dacă judecă persoanele după mașina pe care o conduc și felul în care bat un cui, este surprinzător de receptiv cu privire la alegerile personale ale fiecăruia. Și ca să vedeți ce suflet mare are Ove, vă dau un mic spoiler nu foarte important: adoptă o pisică jigărită, fără un ochi, salvând-o de la o moarte sigură în iarna geroasă.

Deși nu te atașezi de la început de Ove, acesta îți intră pe sub piele și la finalul cărții parcă nu vrei să te desparți de el și de scumpul lui automobil Saab. Un bărbat pe nume Ove ne învață ce înseamnă să acorzi o a doua șansă, cât de greu și liberator este să ierți pe cineva și că oamenii merită să fie iubiți. Plină de momente emoționante, cartea lui Backman debordează de sentimente pozitive și te face să fii recunoscător pentru viața pe care o trăiești și cei dragi pe care îi ai alături. Nu cred că pot s-o recomand îndeajuns, merită toate laudele și umblă vorba pe la Hollywood că o să avem o ecranizare cu Tom Hanks în rol principal în curând. Abia aștept!

Citat:

Descoperise că îi plăceau casele. Poate pentru că erau ușor de înțeles. Puteau fi calculate și desenate pe hârtie. Nu curgea apă înăuntru dacă le izolai bine. Nu se prăbușeau dacă zidurile de rezistență erau construie temeinic. Casele erau cinstite, îți dădeau ce meritai. Ceea ce, din păcate, nu se putea spune despre oameni.

Date tehnice: 
Titlu original: En man som heter Ove
Autor: Frederik Backman
Editura românească: Art
Traducere: Andreea Caleman
Nr. pagini: 440
Apariţie: 2017
Notă: ***** (din 5)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...