miercuri, 6 decembrie 2017

Top 5 lucruri care nu-mi plac în cărți

Sursă: https://www.deviantart.com/art/The-Reader-s-Path-345536889
Adesea, cărțile sunt o sursă de încântare pentru mintea și sufletul meu, mă fac fericită și mă determină să evadez din realitate pentru câteva ore. Iubesc să le țin în mâini, să simt mirosul și textura paginilor, dar există anumite aspecte ale acestora care uneori mă scot din minți. Mai jos o să enumăr doar câteva lucruri care mă frustrează în cărți, fie că e legat de aspectul acestora sau de conținutul lor.

5. Cărți care aparțin aceleași serii, dar au formate diferite

Da, este un lucru materialist și la o adică important e conținutul unei cărți, nu aspectul ei. Dar nu pot să înțeleg ce este în mintea editurilor atunci când decid să schimbe formatul unei serii din paperback în hardcover, ori măresc dimensiunea cărții. De asemenea, mai intervine și o schimbare de copertă care strică toată estetica seriei propriu-zise în bibliotecă. Noi, cititorii, suntem și bibliofili și ne place să vedem colecția noastră de cărți așezate frumos pe rafturi, fiecare serie având formatul ei specfic. Însă, din păcate, nu se întâmplă așa de cele mai multe ori.

4. Lipsa de hărți în cărțile SF și fantasy

Când citesc o carte în care majoritatea acțiunii se petrece călătorind dintr-o parte în alta într-un tărâm fantastic, pentru care nu am niciun reper real, am nevoie de o hartă. Așa, pot să urmăresc clar drumul protagoniștilor și să-mi imaginez mai bine locurile prin care trec aceștia. Am observat că în ultima vreme întâlnesc mai des cărți cu hărți, dar mi-ar plăcea ca asta să devină o necesitate pentru orice e publicat în genurile SF și fantasy.

3. Părinți/ Tutori absenți

În special când vine vorba de copii sau adolescenți, faptul că autorul nu le oferă părinților un rol relativ important în viața protagoniștilor denotă o lipsă de interes cu privire la siguranța acestora. Părinții nu sunt obiecte de mobilier, de care îți mai amintești din când în când că trebuie să îi mai ștergi de praf. Pentru tineri, părintele este modelul de urmat cel mai apropiat pe care îl are în viața sa și aceștia trebuie să fie incluși în viața lor cotidiană. Ador să văd relații strânse de familie în cărți, pentru că, în primul rând, asta ar trebui promovat, iar în al doilea rând, demonstrează interacțiuni sănătoase și veridice între membrii aceleași familii.

2. Dragostea la prima vedere 

Unul dintre cele mai enervante clișee din literatură, dragostea la prima vedere se realizează instant între două personaje care s-au cunoscut abia de câteva minute: „L-am văzut și am știut imediat că e special” sau „Ea nu e ca celelalte fete pe care le-am întâlnit până acum.” Nu glumesc, așa decurg multe dintre primele interacțiuni ale unui el cu o ea. Nu mi se pare deloc realist, efectiv nu ai cum să iubești o persoană după ce ai petrecut doar câteva clipe în compania sa. Aici poate e vorba de atracție fizică, în niciun caz de dragoste. Dragostea este un sentiment care se dezvoltă de-a lungul unui timp mai îndelungat de jumătate de oră. Trebuie să cunoști bine o persoană pentru a avea încredere că puteți să împărtășiți restul vieții voastre împreună. Dacă nu, descoperi că de fapt este un vrăjitor malefic care a inițiat o relație cu tine doar pentru că tatăl tău este regele. Deci mare atenție după cine vi se aprind călcâiele.

1. Finaluri dezamăgitoare

Nici nu știu de unde să încep să explic cât de mult mă întristează și mă frustrează că, după ce am investit timp, emoții și energie într-o poveste de sute de pagini, dacă nu chiar mii, aceasta se termină ca un balon dezumflat. Finalul este într-adevăr important pentru o carte și e o presiune foarte mare pe autor ca acesta să se ridice la înălțimea așteptărilor, dar dacă povestea este scrisă bine, tind să cred că finalul este pe jumătate schițat. Nici prea grăbit, nici prea lălăit, sfârșitul unei povești este cireașa de pe tort. Tot respectul meu pentru autorii care presară mici indicii pe ici și colo de-a lungul paginilor cu privire la finalul epic care ne așteaptă (Sanderson și Rowling, de voi vorbesc aici!). Evident, dacă acțiunea și personajele au fost o încântare până la încheierea cărții, dar climaxul te lasă cu un gust amar, asta nu înseamnă că totul s-a dus pe apa sâmbetei și că nu poți să te mai bucuri de poveste. Însă, se întâmplă adesea ca finalul să determine o carte să devină mai bună în ochii mei. Într-un fel, este răsplata ta ca cititor că ai stat alături de personaje și ai investit ore citind și gândindu-te la poveste. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...