duminică, 17 decembrie 2017

Recenzie ”Aleasa Dragonului” de Naomi Novik


Am tot auzit vorbindu-se de cartea asta atât pe la noi în țară, cât și pe blogurile și canalele de Youtube din străinătate. Toată lumea o laudă și a fost premiată și cu un Nebula pentru cel mai bun roman, printre altele. Când am putut și eu într-un final să o citesc, aveam așteptări destul de mari, dar totuși eram și un pic sceptică. Părea povestea aia clasică fantasy, plină de clișeele genului. Din fericire, e mai mult decât atât și e mult mai întunecată și sângeroasă decât m-aș fi așteptat. Doar că nu are niciun dragon în carne și oase, din păcate. 

Agnieszka este o fată simplă, care-și duce viața în sătucul ei liniștit de când se știe. Sătenii au un vrăjitor puternic - Dragonul - care îi protejează de maleficul Codru, o pădure seculară ce se află la granița satului, dar în rest fata duce o existență destul de obișnuită. O dată la zece ani, Dragonul , care este un om, nu un dragon adevărat care suflă flăcări pe nări și stă cu burta pe o comoară de aur și nestemate, pleacă din Turnul lui și vine în sat pentru a alege o tânără de 17 ani pe care o ia cu el și o ține prizonieră vreme de zece ani. În anul în care Agnieszka a împlinit vârsta corespunzătoare, toată lumea credea că prietena ei Kaisa va fi aleasă. Dar Dragonul a văzut că Agnieszka este talentată într-ale magiei și astfel, vrând-nevrând, s-a ales cu ea pe cap. Iar de acum înainte începe povestea propriu-zisă, în care Agnieszka, ajutată de Dragon, duce o luptă crâncenă cu corupția Codrului și cu toate relele pe care acesta la face dragului ei sat, și nu numai.

De când te apuci să citești Aleasa Dragonului devii captivat de personaje, de lumea creată de Novik, de magia misterioasă și de Codru, acel rău absolut care apare sub diferite forme în orice operă fantasy. Stilul de scriere al autoarei este poetic, pe alocuri având tendința să folosească prea multe cuvinte pentru a descrie o scenă. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, doar că am remarcat asta de la primele capitole pe care le-am citit și spre finalul cărții a început să mă deranjeze. Și, dacă tot am deschis subiectul cu ceea ce mă deranjează, o să spun mai întâi ce nu mi-a plăcut la carte. Clișeele genului sunt un pic reinterpretate, dar asta nu înseamnă că povestea nu este previzibilă. Și cred că asta a fost ceea ce m-a deranjat cel mai mult la roman, că am știut exact că Agnieszka și Dragonul vor avea o scânteie între ei, că Dragonul va fi exemplul perfect de băiat rău, dar sensibil și că Agnieszka va avea o evoluție frumoasă de-a lungul cărții. Dar ceea ce m-a determinat să scad din steluțe a fost că Dragonul are un comportament destul de abuziv pe alocuri cu personajul principal și m-am săturat să tot văd asta în cărți. Nu trebuie promovat în niciun caz violența verbală sau psihologică ca fiind un fel de a-ți manifesta interesul afectiv pentru o persoană.

Acum că am vorbit puțin de minusurile cărții, urmează punctele tari. Am apreciat mult cum influențele folclorului slav au modelat Aleasa Dragonului într-un fel original. Acțiunea se petrece în Polnya (autoarea Naomi Novik este de origine poloneză), iar statul rival este Rosya. Avem parte de jurnalul Babei Yaga, un fel de Baba Cloanța a noastră, iar cântecul de zi de naștere „pentru a trăi o sută de ani” care apare la un moment dat în carte este o referință directă la cântecul aniversar polonez Sto lat, care se traduce O sută de ani. Iar acestea sunt doar câteva influențe care mi-au rămas în minte după ce am încheiat romanul. De asemenea, sistemul magic este extrem de interesnt și, deși mie mi-ar fi plăcut să fie explicat mai bine cum funcționează (Brandon Sanderson, tu ești de vină că mă faci să cer asta de la autorii fantasy!), cred că este foarte bun pentru povestea de față, gramul acela de mister fiind în ton cu atmosfera destul de întunecată din Aleasa Dragonului. Monstruozitățile create de Codru par rupte dintr-un grimoar vechi de Magie Neagră și am adorat diferitele feluri prin care Codrul reușea să-i sfideze pe protgoniști și să fie cu un pas înaintea lor.

În concluzie, nu pot decât să vă determin să aruncați o privire pe cartea asta, când o vedeți prin librării. Dacă sunteți pasionați de folclor, magie întunecată și povești care prezintă maturizarea unui personaj (sau bildungsroman, cum erau ele numite de profesoara mea de limba română din liceu), atunci cartea asta este pentru voi. Dacă vă plac poveștile de iubire care au suișuri și coborâșuri și sunt frustrante rău de tot, atunci cartea asta este pentru voi. Dacă nu vă place nimic din ce am enumerat mai sus, eu tot vă îndemn să răsfoiți cartea asta și să vă faceți o părere proprie, nu aveți nimic de pierdut. 

Citat: 

Numele lui avea gust de foc și de aripi, de fuioare de fum, de ceva delicat și puternic totodată - șoapta aspră a unor solzi în mișcare.

Date tehnice:
Titlu original: Uprooted
Autor: Naomi Novik
Editura românească: Nemira

Traducere: Oana Ionascu
Nr. pagini: 448
Apariţie: 2017
Notă: **** (din 5)

Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...