joi, 21 septembrie 2017

Recenzie ”Minunea” de R. J. Palacio


Am citit zilele trecute că o să apară un film adaptat după o carte, Minunea, în care este vorba de un puști cu defecte faciale. Mai văzusem cartea prin librării, o remarcasem datorită copertei albastre și pentru că mereu era la secțiunea Best-seller pentru copii. Am decis să-i dau și eu o șansă, deși sunt trecută cu mult de vârsta audienței acestui roman. Din fericire, a meritat.

August „Auggie” Pullman este un băiețel de 10 ani, care s-a născut cu probleme faciale și a fost internat în spitale mare parte a copilăriei lui. Cu ajutorul părinților lui, el încearcă să se integreze într-o școală gimnazială alături de ceilalți copii de vârsta lui, încercând din răsputeri să-și demonstreze lui însuși și altora că este doar un băiat obișnuit, pasionat de Star Wars și care nu diferă cu nimic de ceilalți. Minunea este o poveste despre fenomenul de bullying sau hărțuire care se găsește în școli și cum frumusețea este subiectivă și ea se regăsește în fiecare dintre noi. M-a impresionat maturitatea emoțională a lui Auggie și relația strânsă pe care acesta o avea cu părinții și sora lui mai mare, Via. Prietenii pe care reușește să îi facă la școală stau alături de el și Auggie realizează că oamenii potrivți apar exact atunci când trebuie.

Mesajul pozitiv al cărții - să fim blânzi unii cu alții - și felul în care reușește să ți se strecoare pe sub piele sunt plusuri mari, mai ales că totul este scris într-un stil frumos, care captivează. Palacio nu folosește cuvinte mari, dar a creat personaje mari, care rămân cu tine mult timp după ce termini povestea. Singura problemă pe care am avut-o cu Minunea a fost că nu prea a avut un fir narativ propriu-zis, pe alocuri acțiunea s-a desfășurat destul de lent, iar perspectivele narative ale lui Auggie și persoanelor importante din viața lui au complicat puțin povestea; sincer mi-ar fi plăcut să fie puțin mai bine structurat romanul, dar este un fapt care nu mi-a stricat din bucuria lecturii.

Fiind o persoană introvertită, îmi aduc aminte ce greu mi s-a părut în generală să mă adaptez într-un colectiv de copii cu care nu aveam prea multe în comun. Am fost mereu marginalizată că eram șoricelul de bibliotecă și preferam să desenez decât să ies în pauză să mă joc cu mingea pe terenul de sport. Iar eu am avut norocul să nu mă nasc cu defecte fizice, cum e Auggie. Copiii sunt răutăcioși cu cei care nu sunt ca ei, dar dacă le este explicată situația cu calm, majoritatea înțeleg chiar mai bine decât adulții că discriminarea de orice fel doare și fiecare dintre noi trebuie să ne găsim prietenii care ne acceptă așa cum suntem.

Minunea mi-a plăcut foarte mult și aș recomanda să fie citită de orice copil, părinte și bunic. Compasiunea, prietenia și acceptarea de către ceilalți sunt temele principale ale acestei cărți frumoase, care din punctul meu de vedere ar trebui studiată la școală. Învățămintele care se trag din ea sunt fantastice și își lasă amprenta asupra sufletului tău, personajele bine dezvoltate au darul de a te atașa de ele, iar povestea devine destul de emoționantă spre final. Stați liniștiți, e cu happy end! 

Citat: 
Toți oamenii din lume ar trebui ovaționați în picioare măcar o dată, pentru că toți biruim lumea.

Date tehnice:
Titlu original: Wonder
Autor: R. J. Palacio
Editura românească: Arthur
TraducereIulia Arsintescu
Nr. pagini: 336
Apariţie: 2013
Notă: **** (din 5)

3 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...