sâmbătă, 2 august 2014

Recenzie ”Sub aceeași stea” de John Green



Sub aceeași stea a reușit să creeze o isterie în rândul cititorilor din străinătate și din România. S-a făcut și film. Newsfeed-ul de pe Facebook îmi era invadat numai cu citate gen „Okay? Okay.” Așa că am cedat presiunii puse asupra mea și am citit într-un final cartea.  Nu știam la ce să mă aștept pentru că nu mai lecturasem nimic scris de John Green, deși pe autor îl urmăream ca vlogger. Pe spatele volumului pe care l-am cumpărat scria despre adolescență, cancer și iubire tragică. Subiecte destul de greu de digerat atunci când sunt puse laolaltă. N-am fost dezamăgită de rezultat. Ba chiar am adorat fiecare cuvințel așternut pe hârtie.

Am terminat de citit romanul de față în mai puțin de 24 de ore, cam pe la 3 dimineața. Nu am plâns deloc. Poate ar fi trebuit să plâng, așa că mă întreb de ce nu am făcut-o. Cred că am avut un soi de premoniție, am știut că acest roman nu se va încheia cu un happy end. Așa că nu mi-am permis să investesc prea multe sentimente în personaje pentru a nu fi rănită. Însă am fost epuizată emoțional și n-am putut vreo câteva zile să mai citesc altceva. 

John Green adaugă umor, inteligență, sarcasm, dar și extrem de multă tristețe în narațiunea pe care o țese cu măiestrie. A reușit să se transpună în pielea unei naratoare de 16 ani pe nume Hazel Grace Lancaster, bolnavă de cancer tiroidian. Hazel a avut cancer de când se știe, iar plămânii ei trebuie ajutați de oxigenul primit dintr-o butelie pe care o cară cu ea peste tot. Mama ei o înscrie într-un grup de suport, deoarece crede că este în depresie. Deși urăște întrunirile de grup la început, ajunge la un moment dat să-l întâlnescă pe Augustus Waters. Iar viața ei se schimbă pentru totdeauna.

Sub aceeași stea  nu este o carte despre cancer. De asemenea, nu este o carte de genul îmi-vine-să-mi-tai-venele-și-să-mor. Și nu are personaje drogate de la medicamente. Pur și simplu este o carte ce abundă în sinceritate despre viață, boală, dragoste, tristețe și vorbe de duh. John Green nu se teme să adreseze cititorilor întrebarea „de ce?”.  
  • De ce trebuie să lași un semn pe pământ? 
  • De ce ai nevoie de vederea ta pentru a juca un joc video? 
  • De ce nu putem alege de cine să ne îndrăgostim?
  • De ce trebuie ca toate cărțile despre cancer să fie lente și depresive? 
  • De ce e musai ca ouăle prăjite să fie un aliment pentru micul-dejun?
După câte puteți observa, recenzia aceasta este atipică pentru mine. Mi-e teamă să o umplu cu laude sau cuvinte pretențioase care oarecum complică esența poveștii de dragoste dintre Hazel și Gus: doi adolescenți care sunt compatibili, se iubesc nebunește și se bucură de timpul petrecut împreună. Așa că voi fi concisă: citiți-l pe John Green și nu veți regreta.


Citat: 
Nu ai posibilitatea să alegi dacă să fii rănit în această lume, dar ai un cuvânt de spus legat de cine te răneşte.

Date tehnice:
Titlu original: The Fault In Our Stars
Autor: John Green
Editura românească: Trei
Traducere: Shauki Al-Gareeb
Nr. pagini: 312
Apariţie: 2013
Notă: ***** (din 5)

Melodie: Timber Timbre - Run From Me


15 comentarii:

  1. și eu am terminat-o aseară pentru a doua oară de o citit și la naiba! că am plâns și acum (chiar dacă nu atât de mult, dar totuși..)
    oricum ai avut mare dreptate cu tot ce ai spus aici.
    vorbele tale sunt ca un balsam pentru sufletul meu lezat de tristețea acută a cărții.
    în fine, ”gândurile mele sunt stele pe care nu le pot cuprinde în constelații”.

    Cristina :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ador citatul ăla. John Green are un creieraş care creează gânduri tare frumoase :3

      Ștergere
  2. Nici eu nu am plans, pana la urma eram sigura ca nu va fi un final fericit.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, adică este totuşi o carte care vorbeşte deschis despre cancer. Şi eu te pup :*

      Ștergere
  3. Ce frumos ai scris, se vede că ți-a plăcut cartea mult. Ai dreptate când zici că Gus și Hazel sunt doi adolescenți care se bucură de timpul petrecut împreună. Dincolo de boala pe care o suferă, ei sunt doi tineri normali în care se pot regăsi și cei care sunt sănătoși. Și, într-adevăr, e așa frumoasă cartea asta încât orice cuvânt de laudă e de prisos. Sper s-o citescă cât mai multă lume iar cei care o citesc să încerce să vadă dincolo de rânduri și să învețe ceva de la personaje și povestea lor.
    Eu îmi tot propun să citesc „An Abundance of Katherines” care a apărut și la noi de curând sub titlul „De 19 ori Katherine”. Îți propun ceva: hai s-o citim amândouă și să publicăm, fiecare, o recenzie pe blog. Așa ca un dialog între două pasionate de John Green :). What say you :D?

    RăspundețiȘtergere
  4. De acord, dar ce zici să le postăm prin septembrie? Ca să termin şi eu cu practica pentru facultate :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, păi probabil nici eu n-o să reușesc s-o citesc prea curând oricum. Eu zic să postăm fiecare când putem, mai bine mai târziu decât niciodată, nu? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact. Până atunci o să fac probabil şi recenzia la "Căutând-o pe Alaska". Care probabil o să fie mai coerentă decât cea de față :))

      Ștergere
    2. Hi hi, abia aștept să văd ce-o să iasă! N-am mai făcut până acum o recenzie „în dialog”. O să fim ca John și Hank pe canalul lor de YouTube, Vlogbrothers :D. Bine, n-avem noi cum să fim ca John freakin' Green, dar înțelegi tu ce vreau să zic :)).

      Ștergere
    3. Bineînțeles c-am înțeles :)). Eu prima dată am aflat de John Green de pe Crash Course. De-atunci l-am adorat.

      Ștergere
    4. Hei, am postat de ceva timp recenzia. Poate ai timp sa arunci o privire :).

      Ștergere
  6. Am citit si eu cartea acum o saptamana si am plans trei zile. Pur si simplu ma uitam la carte si plangeam. Stiam ca Augustus avea sa moara, deoarece o prietena mi-a spus asta din gresala, dar nu ma asteptam ca finalul sa fie unul fericit. Sincer, am invatat multe citind aceasta carte si am invatat sa apreciez mult mai mult ceea ce am. Dar, cel putin sase luni s-o sa mai citesc nimic de domnul Green :)). Glumesc.
    Desi m-a "distrus", iubesc aceasta carte si ma face sa inteleg cat de norocoasa sunt ca eu am mai mult timp sa-mi transform gandurile in constelatii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos spus :3. Îți recomand şi "Căutând-o pe Alaska", nu e o lectură atât de sfâşietoare ca TFIOS.

      Ștergere
  7. Știam că nu poate urma un final fericit, dar eu tot am plâns puțin. Ai dreptate, aceasta nu este o carte despre cancer, ci despre fatalitatea morții.

    Ai scris o recenzie foarte obiectivă și mă bucur că ți-am descoperit blogul. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-a plăcut recenzia mea. Bine ai venit pe blog. We have cookies :))

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...