miercuri, 11 iunie 2014

Recenzie ”Davaiștii” de Irvine Welsh

Când am văzut prima dată titlul cărții lui Irvine Welsh am rămas surprinsă că nu știam ce înseamnă. Am citit ce scrie pe spatele romanului, tot nu eram lămurită. Următorul pas: search pe Google. Așa am aflat că „davaiștii” sunt cei care consumă dava, adică heroină. Interesant. Nu am citit nimic scris de acest autor scoțian până atunci (și mare greșeală am făcut!), deci nu aveam nici un soi de așteptare. Și așa cum pățesc de obicei, am fost plăcut surprinsă. Davaiștii m-a prins după primele 50 de pagini, când am început să mă obișnuiesc cu limbajul imposibil de citit, la o primă vedere. Personajele vorbesc nu doar într-un dialect scoțian, ci și într-un argou greu de descifrat, în special datorită regionalismelor pe care traducătorul reușește să le adapteze de minune, păstrând mult din scrierea fonetică a lui Welsh.

Volumul de față prezintă imaginea cartierelor muncitorești oprimate din Leith, Edinburgh și Lothian, Scoția, la mijlocul anilor '80, într-o Mare Britanie care se afla în al cincelea an de Margaret Thatcher. Sărăcia se întindea, industriile lâncezeau, salariile scădeau, grevele erau la tot pasul, iar ratele șomajului creșteau de la o zi la alta. Fiind un  prequel la Trainspotting (adaptarea cinematografică am văzut-o recent, deci eram familiară cu personajele) facem cunoștință cu Mark Renton, Spud, Sick Boy, Begbie, Keezbo și ceilalți. Aflăm care este drumul extrem de personal care duce fiecare personaj spre consumul și ulterior dependența de heroină prin întâmplările cotidiene și gândurile lor cele mai ascunse și observăm panta descendentă pe care au luat-o prin consumul de heroină și sevrajul de care suferă atunci când este penurie.

Epidemia de SIDA care a izbucnit în acea perioadă se datorează nu numai incapacității statului de a ține sub control acest flagel, ci și din cauza afectării din ce în ce mai profunde a stării psihice a oamenilor. Între capitolele cărții sunt inserate o serie de „Însemnări despre o epidemie”, care prezintă situația din Scoția între anii '80-'90. Apar liste de persoane de diferite vârste și cu diferite ocupații, care au ajuns să fie declarate bolnave de SIDA pentru că erau heroinomani sau au făcut sex cu consumatori de heroină. De asemenea, „Din dilemele unui dependent de heroină” sunt fragmente din jurnalul lui Rent Boy, de o franchețe sfâșietoare. 

Vocea autorului apare doar rareori, narațiunea se realizează de regulă la persoana întâi, mereu alta la fiecare capitol, schimbare de care îți dai seama prin particularitățile de vorbire ale fiecărui personaj: studențelul Mark e ceva mai elevat și curat în exprimare, Sick Boy e obsedat cu rădăcinile lui italienești, Spud, împăciuitor și iertător, tot amintește de motăneii și pisicuțele lui, iar Begbie este un scandalagiu, ce înjură ca la ușa cortului și e gata să sară la bătaie cu prima ocazie.

Davaiștii este o carte depresivă, sumbră și apăsătoare precum o mahmureala după o noapte de beție în care ți-ai înecat amarul că te-ai despărțit de persoana iubită. Paradoxul constă în faptul că provoacă o stranie dependență, dorința acută și febrilă de a mai lectura încă un capitol care îți oferă o avalanșă de sentimente și te determină să te atașezi și mai mult de gașca de nenorociți cu mințile aburite de droguri, băutură și sex din Leith.

Citat: 
- Fiona, el e prietenul meu, Frank Begbie. Franco. 
Sau Milogu. Ori Generalu. Sau mai bine Puțică Bătăușu Psihopat. Io am fost sacu slăbănog de box caria încasat pumnii ăia zdraveni în  Leith Vic. Bum-bum-bum...
- Bună, Frank.
Vrea să-i strângă mâna, da priemeștiun sărut sofisticat piobraz. Bulangiul mai poate din când în când să-ți mai facă și câtio surpriză plăcută (non-violentă!). Bravo, Cerșetorule.

Date tehnice:
Titlu original: Skagboys
Autor: Irvine Welsh
Editura românească: Polirom
Traducere: Carmen Toader
Nr. pagini: 640
Apariţie: 2013
Notă: ***** (din 5)

Melodie: Pink Floyd - Comfortable Numb




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...