vineri, 13 decembrie 2013

Cronică de spectacol: "Bărbierul din Sevilla"

www.cugetliber.ro


Stagiunea din toamna anului 2013 al Teatrului de Operă și Balet “Oleg Danovschi” din Constanţa s-a încheitat duminică, 8 decembrie, cu spectacolul “Bărbierul din Sevilla” creaţia compozitorului italian Gioacchino Rossini, care s-a bucurat de faimă încă din timpul vieţii sale.

“Bărbierul din Sevilla” este o operă bufă în trei acte, avându-l ca figură centrală pe Figaro. Acțiunea se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea secolului al XVIII-lea. Contele Almaviva este ajutat de Figaro să o cucerească pe frumoasa Rosina, iar peripeţiile pe care aceştia le întâmpină, precum şi intrigile amoroase şi firea jucăuşă a lui Figaro fac deliciul întregii piese. În spatele aparentei comedii, ceea ce străbate ca un fir călăuzitor întreg spectacolul este drama artistului, ea răvăşind fiinţa fiecărui actor până la sfâşiere. Deşi are aproape două secole vechime, opera a atras în sală un public numeros, format în mare parte din tineri.

Regizorul Ştefan Munteanu a reuşit o mulţime de treceri subtile între registrul comic şi cel dramatic, între latura epică şi cea lirică a textului adaptat, care vin ca o avalanşă asupra spectatorului neavizat. Ariile faimoase precum cele ale lui Figaro – interpretat impecabil de constănţeanul Ştefan Ignat – şi La cannulia lui Don Basilio (Constantin Ascinte) au fost executate remarcabil de către solişti, iar jocul lor actoricesc au adus un suflu nou acestei opere. Uvertura de tip francez, dar totodată plină de vitalitate și foarte cunoscută sau Interludiul ploii, sugerând imaginea unei furtuni torențiale cu trăsnete si fulgere, plasat la mijlocul celui de-al doilea act, au accentuat talentul remarcabil al dirijorului Leonard Boga.  Costumele au adaugat o paletă cromatică diversă scenei, iar decorul minimalist s-a îmbinat frumos cu jocul de lumini proiectate pe fundal.

Deşi interpretarea nu a fost perfectă, Rosina (Mădălina Sandu) având mici scăpări la anumite note muzicale, spectacolul a fost unul reuşit şi interesant, fiind presărat cu momente ilare ca cel în care Figaro îl bărbiereşte pe Bartolo (Ştefan Schuller). Munca colectivă a cântăreţilor şi oamenilor din spatele scenei s-a reflectat într-un spectacol plăcut şi interesant, ce a reuşit să captiveze publicul şi să primească ovaţii şi aplauze la căderea cortinei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...