miercuri, 23 octombrie 2013

Recenzie "Mare Tranquillitatis" de Katja Millay



Sunt cărţi care pătrund adânc în sufletul meu de parcă ar tăia cu un cuţit, care mă determină să mă ataşez emoţional de personaje de parcă ar fi oameni în carne şi oase, care îmi taie răsuflarea în anumite scene-cheie şi mă fac să vărs o lacrimă. Sunt acele rare cărţi care, după ce ai terminat de citit ultima frază, reuşesc să te bântuie şi te fac să te îndoieşti de sănătatea ta mintală atunci când, în mijlocul zilei, te surprinzi întrebându-te ce ar face un anume personaj în situaţia ta. Mare Tranquillitatis este una dintre acele cărţi.

Am auzit de acest roman stand-alone după ce am văzut pe Goodreads că a fost nominalizată în 2012 la categoria Best Young Adult/ New Adult Fiction. Recunosc faptul că iniţial nu m-a atras cine ştie ce, în mare parte datorită faptului că am aflat că este o carte self-published. Dar, ca întotdeauna, trebuie să nu ne lăsăm afectaţi de preconcepţii până nu aflăm cu adevărat despre ce este vorba. Astfel, când am văzut că Editura Epica lansează această carte, mi-am spus că nu am ce pierde şi că trebuie să îi acord o şansă.

Nastya Kashnikov este o adolescentă ce şi-a pierdut identitatea, vechea viaţă de pianistă, visele, absolut tot. După un moment dificil, care i-a marcat trupul şi sufletul, ea pur şi simplu nu mai ştie cum este să fii normal. Paranoică şi antisocială, Nastya se surprinde pe ea însăşi când îl acceptă în viaţa ei pe Josh Bennet, băiatul singuratic pasionat de tâmplărie. Lumile celor doi se ciocnesc pe parcursul a 464 de pagini, în momente pline de tensiune şi de dramatism. Dar şi de dragoste şi frumuseţea unui nou început.

Îmi este foarte greu să nu dau spoilere în această recenzie, deoarece romanul este unul complex şi am teama de a nu oferi prea multe informaţii ce pot face ca lectura să nu mai fie atât de minunată. Însă pot susţine că autoarea reuşeşte cu măiestrie să creeze o naraţiune veridică, bazată pe anumite personaje extrem de bine caracterizate şi uşor de empatizat cu ele. Relaţia dintre protagonişti nu este forţată, nenaturală, cum întâlnim adeseori în cărţile ce au apărut în ultima perioadă. De asemenea, oscilarea între perspectiva narativă a Nastyei şi a lui Josh este un plus al acestui roman, dialogul este plin de replici savuroase, iar punctul culminant al cărţii m-a făcut să am un nod în gât pe parcursul lecturii. Finalul a adus un element mai rar întâlnit în genul New Adult, un strop de ezoterism, ce mi-ar fi plăcut să fi fost exploatat mai mult de către autoare. Un alt minus este reprezentat de doza prea mare de dramatism folosită, precum şi familia Nastyei, care pare că reacţionează cu încetineală la schimbările din viaţa fiicei lor.

În concluzie, Mare Tranquillitatis este o lectură uşoară şi complexă totodată, o contradicţie între inocenţă şi vulgaritate, o carte ce ridică întrebări privitoare la propria identitate, propriile ambiţii şi la curajul de a începe să ai din nou încredere în tine şi în cei din jurul tău.

Citat:
Uneori e mai uşor să te prefaci că nimic nu e în neregulă, decât să înfrunţi adevărul că totul e în neregulâ, însă n-ai putere să schimbi ceva în privinţa asta. 

Date tehnice:
Titlu original: The Sea of Tranquility
Autor: Katja Millay
Editura românească: Epica
Traducere:  Adrian Deliu
Nr. pagini: 464
Apariţie: 2013
Notă: ***** (din 5)

Melodie: Coldplay - Us Against the World






Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...