duminică, 27 octombrie 2013

Recenzie "A 16-a lună" de Kami Garcia şi Margaret Stohl



A 16-a lună este una dintre acele cărţi care par a avea potenţial atunci când citeşti rezumatul, dar lectura propriu-zisă este relativ dezamăgitoare. Am fost imediat atrasă de ideea unei perspective narative masculine, fapt atipic pentru cărţile paranormal fantasy, precum şi de locaţia în care se desfăşoară acţiunea romanului - micul orăşel Gatlin din Carolina de Sud, unde oamenii se cunosc toţi între ei şi nimic interesant nu se întâmplă niciodată. Însă, din păcate, aşteptările mele nu au fost atinse.

Povestea urmează aceeaşi idee uzată la maximum până devine un clişeu: un cuplu format din, în acest caz, o fată cu puteri supranaturale de caster şi un băiat absolut normal, care iniţial îşi neagă atracţia dintre ei pentru o sută şi ceva de pagini, apoi acceptă relaţia şi îşi dau seama că sunt soulmates, deşi nu pot fi niciodată împreună din punct de vedere fizic... Pur şi simplu, personajele principale Ethan şi Lena nu au adus nimic nou până acum, având în vedere fenomenul Twilight şi toate cărţile ce au copiat acest model.

Vocea narativă a lui Ethan a fost un minus al acestei cărţi, deoarece nu mi s-a părut deloc modul de gândire al unui băiat de 17 ani, totul fiind mult prea poetic şi axat pe descrierea îmbrăcăminţii celor din jurul său. A părut mult prea feminin, prea melodramatic pentru un adolescent aflat în plină descoperire a sinelui şi a hormonilor săi. Cred că autoarele ar fi trebuit să opteze pentru o perspectivă narativă obiectivă, realizată la persoana a III-a, care ar fi ascuns inabilitatea acestora de a se pune în pielea lui Ethan.

În schimb, am găsit personajele secundare savuroase şi extrem de bine caracterizate. Cum să nu o adori pe Amma şi toate practicile ei vodoo, sau pe unchiul Macon, care arată impecabil la orice oră din zi şi din noapte? Interacţiunea dintre aceştia este intrigantă, dar şi un adevărat deliciu, pentru ca în final să realizăm că amândoi au intenţia de a îi proteja pe cei doi adolescenţi îndrăgostiţi. De asemenea, am adorat-o pe Ridley, un Caster-Întunecat-dar-nu-chiar-aşa, care are un mod de a se comporta cu cei din jurul ei extrem de jucăuş şi totodată vulgar.

Acţiunea cărţii se desfăşoară destul de lent, dar lectura în sine nu este o corvoadă, cele două autoare reuşind să alterneze între descrierile oraşului, anecdotele istorice şi dialogul savuros dintre personaje. Aşteptam cu drag apariţia celor trei Surori, străbunicele senile ale lui Ethan, care ştiu absolut totul despre Gatlin şi oamenii care locuiesc acolo. Finalul este trist şi oarecum frustrant, deoarece nu lămureşte pe deplin cititorul despre situaţia în care se află Lena după revendicarea între Lumină şi Întuneric.

În concluzie, A 16-a lună este un roman cu o naraţiune complexă, cu personaje secundare încântătoare, dar care, din păcate, nu străluceşte la capitolul poveste romantică. Probabil că voi termina de citit seria, chiar dacă Editura Rao nu va continua cu publicarea ei în limba română, doar ca să observ o posibilă evoluţie a poveştii de dragoste dintre protagonişti.

Citat: 
Nu te-am iubit niciodată mai mult decât o fac chiar în această secundă. Şi nu te voi mai iubi niciodată mai puţin decât o fac chiar în această secundă.

Date tehnice:
Titlu original: Beautiful Creatures
Autor: Kami Garcia şi Margaret Stohl
Editura românească: Rao
Traducere: Shauki Al-Gareeb
Nr. pagini: 507
Apariţie: 2011
Notă: *** (din 5)

Melodie: Florence + The Machine - Seven Devils


2 comentarii: