miercuri, 2 mai 2018

Top 5 cărți primăvăratice

Salut, oameni faini! Am revenit după o mică absență cu un top nou și o veste bună: de ceva timp am devenit colaborator pentru site-ul Revistei Nautilus, unde fac articole în care vorbesc despre fantasy, SF și horror. Dacă sunteți interesați, vă invit să aruncați o privire pe acolo. 

Revenind la topul de azi, este în sfârșit primăvară și copacii au înflorit, păsările ciripesc fericite și e senin și călduț pe afară. Deși a durat ceva până s-a trezit natura după o iarnă capricioasă, putem să băgăm gecile groase înapoi în dulap și să scoatem din bibliotecă toate cărțile pline de optimism și voie bună, cu un iz proaspăt de primăvară. Vă las cu 5 cărți care, sper eu, vă vor face să zâmbiți și vă vor îndemna să petreceți mai mult timp plimbându-vă prin natura înfloritoare.

5. Grădina secretă de Frances Hogson Burnett



Devenită deja un clasic al literaturii, Grădina secretă o urmărește pe Mary Lennox, o fetiță de zece ani rămasă orfană după o epidemie de holeră. Aceasta e nevoită să se mute la conacul unchiului ei la țară, unde își face prieteni și descoperă o grădină secretă. Relațiile care se stabilesc între Mary și celelalte personaje o determină pe fată să-și iasă din cochilie și să exploreze natura fără frică. Deși face mai mult parte din literatura pentru copii, cartea lui Burnett este o încântare pentru suflet și minte, o delectare numai bună pentru o dimineață răcoroasă și parfumată de primăvară.

4. Ana și sărutul franțuzesc de Stephanie Perkins 


Nu-s mare fană a cărților romantice, dar Anna și sărutul franțuzesc este atât de drăgălașă și de ușor de citit încât nu se putea să n-o pun în acest top. Protagonista Ana se trezește că tatăl ei o forțează să fie elevă în Paris la un liceu cu internat și să renunțe la școala și prietenii ei din SUA. Toate lucrurile iau o întorsătură pozitivă atunci când îl întâlnește pe Étienne St. Clair și se îndrăgostește iremediabil de el. Deși cartea este destul de previzibilă, personajele sunt bine dezvoltate și Parisul este un oraș plin de culoare, romantism și bună dispoziție. Perkins m-a captivat vreme de câteva ore cu un roman de dragoste potrivit pentru atmosfera primăvăratică de afară.

3. Castelul mișcător al lui Howl de Diana Wynne Jones



Am auzit prima dată de vrăjitorul Howl, demonul simpatic Calcifer și înțeleapta Sophie datorită anime-ului marca Ghibli, în regia desenatorului japonez Hayao Miyazaki. Cartea Castelul mișcător al lui Howl este mult mai bine dezvoltată decât adaptarea, după cum era și de așteptat. Sophie este cea mai mare dintre cele trei surori ale familiei și, astfel, este considerată o ghinionistă. Când vrăjitoarea din Waste o blesteamă să aibă corpul unei femei de 80 de ani, Sophie pleacă în căutarea castelului mișcător din titlu și intră într-o lume plină de magie și aventuri. Vă recomand romanul lui Jones pentru că este o infuzie de energie pozitivă, repede de citit și de savurat.

2. Mireasa prințului de William Goldman



Cui nu-i plac basmele cu prinți și prințese, spadasini, magie și toată treaba cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”? Dar dacă vă spun că Mireasa prințului este o combinație reușită între un basm și o parodie, vă conving că merită s-o citiți? Cu toate că este recomandată pentru publicul tânăr, cartea are multe elemente care vor plăcea adulților. Goldman a creat o lume fantasy încântătoare, cu personaje care întrupează excelent clișeele genului, dar aduc câte ceva nou și - de cele mai multe ori - amuzant. Captivantă de la primele pagini, îți transmite un aer de optimism și energie, făcându-te să râzi fără probleme. De asemenea, există și o adaptare cinematografică foarte faină, cu Robin Wright și Cary Elwes în rolurile principale, care nu are cum să nu vă cucerească iremediabil.

1. Profesorul și menajera de Yoko Ogawa



Cred că Profesorul și menajera este cel mai primăvăratic roman de pe această listă. Povestea se centrează pe un matematician fără nume, „Profesorul”, un geniu într-ale științelor exacte care a suferit un traumatism cranian și astfel i se resetează memoria o dată la 80 de minute, fiind un bătrânel cu un costum ponosit și plin de bilețele cu notițe. Profesorul ajunge să fie în grija naratoarei, „Menajera”, o femeie tânără cu un copil isteț. După ce Profesorul îi cere acesteia să-și aducă după școală băiețelul ca să-și petreacă timpul cu el, bătrânul îl poreclește „Radical” și îi arată tainele cifrelor și al ecuațiilor. Mi-a plăcut foarte mult cartea și locația asiatică în care se petrece acțiunea, copacii înfloriți, natura colorată și relația de prietenie dintre Profesor și Menajeră. Chiar dacă pe alocuri apar în carte formule matematice, nu deranjează pe cititor și recomand această lectură scurtă tuturor, indiferent de vârstă.

sâmbătă, 31 martie 2018

Recenzie ”Marțianul” de Andy Weir


Cred că era vara lui 2015 când am aflat că urmează să apară un film după o carte SF lăudată și, curioasă fiind, am citit-o. Așa am descoperit bijuteria numită Marțianul, debutul literar al lui Andy Weir. Dacă sunteți pasionați de filme sau de genul SF, sunt sigură că ați auzit de adaptarea cinematografică a lui Ridley Scott, cu Matt Damon în rol principal. Filmul a fost nominalizat la mai multe premii Oscar, dar nici cartea nu e mai prejos, câștigând chiar Goodreads Choice Award pentru cel mai bun SF în 2014. 

O să vă explic pe scurt subiectul. Este anul 2035 și oamenii au pus piciorul pe suprafața planetei Marte. După ce o furtună de nisip aproape că-l ucide și îi forțează echipa să evacueze planeta crezându-l mort, Mark Watney - un inginer botanist, membru al misiunii Ares 3 - se trezește izolat pe Marte și complet singur, fără nicio cale prin care să anunțe Pământul că este încă în viață. Străduindu-se să aibă mâncare și oxigen în habitatul în care se află, Mark nu-și pierde speranța și caută o cale să-i contacteze pe pământeni pentru ca să ajungă iar acasă. În paralel ni se prezintă atmosfera de la sediul NASA și deciziile pe care creatorii misiunii Ares 3 le iau pentru a-și recupera astronautul.

Chiar dacă romanul lui Weir este hard SF, în sensul în care este plin de explicații științifice și tehnice, este extrem de accesibil neinițiaților genului, captivați fiind de la primele rânduri de Mark, unul dintre cei mai faini protagoniști pe care i-am întâlnit în cărți. Având perspectiva lui narativă, ne inundă adesea cu umorul lui și buna dispoziție, chiar dacă se află la mii de kilometri de casă. Menținându-și cu greu sănătatea mintală întreagă, inteligența lui și spiritul inovator îl ajută să treacă cu brio peste încercările de a supraviețui vreme de un an și jumătate pe suprafața Planetei Roșii, folosind toate resursele pe care le are la îndemână. De asemenea, se observă cu ușurință cât de temeinic s-a documentat autorul Andy Weir pentru a crea acest SF plauzibil și n-ai cum să nu îți mărești cunoștințele despre Marte după ce termini de citit cartea.

Pentru că petrecem atât de mult timp cu Watney, avem timp să empatizăm cu el și să-i înțelegem gândurile și acțiunile. Din păcate, nu putem spune asta și despre celelalte personaje, fie că discutăm despre propria lui echipă sau cei aflați la sediul NASA, care sunt slab dezvoltate și reprezintă doar un mod prin care avansează acțiunea cărții. În afară de acest minus, Marțianul este o lectură încântătoare și captivantă, plină de glume cu iz științific și cartofi. Mulți, mulți cartofi.

Romanul lui Weir este una dintre cărțile mele preferate pentru că are un personaj principal inteligent și amuzant, iar acțiunea este alertă, deci se citește repede. Având momente care emoționează, dar și scene care te țin cu sufletul la gură, Marțianul ne demonstrează că și literatura SF poate fi accesibilă și se poate bucura de popularitate dacă avem un personaj principal carismatic și un subiect interesant.


Citat:


Am început ziua cu un cartof. După el, mi-am clătit gâtlejul cu niște cafea marțiană. Asta e denumirea mea pentru „apă fierbinte cu o pastilă de cofeină dizolvată în ea”.


Date tehnice: 
Titlu original: The Martian 
Autor: Andy Weir
Editura românească: Paladin
Traducere: Iulia Anania
Nr. pagini: 424
Apariţie: 2015
Notă: ***** (din 5)

vineri, 23 martie 2018

Top 5 cărți autobiografice

Un fapt mai puțin cunoscut despre mine este că sunt pasionată de cărți de memorii. Săptămâna aceasta m-am decis să fac un top special pentru mine, unde o să vă prezint biografiile fascinante ale unor artiști, fie ei scriitori sau cântăreți, care pe mine m-au impresionat destul de mult. După ce citesc o astfel de carte, mă simt inspirată să lupt cu ardoare pentru visurile mele și încerc să devin un om mai bun. Poveștile de viață ale unor persoane adevărate, care au trecut prin foc și pară pentru a-și îndeplini cele mai nebunești dorințe, n-au cum să nu te încarce de energie pozitivă și să-ți pună un zâmbet mare pe față. În topul de mai jos n-am pus Jurnalul Annei Frank pentru că știm că Anne n-a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial și să afli că visurile unei tinere au fost spulberate pentru totdeauna de naziști nu mi se pare nici o lectură ușoară și nici una care să-ți ofere bună dispoziție.

Mențiune onorabilă: Misterul regelui. Despre scris de Stephen King


Nu puteam să nu includ în topul acesta o biografie a unuia dintre cei mai mari scriitori în viață. Stephen King este supranumit „Regele genului horror” pe bună dreptate, publicând cărți nenumărate de-a lungul anilor. Misterul regelui. Despre scris e formată din două părți, prima fiind o autobiografie a vieții lui din copilărie și până în prezent, după ce a avut un accident de mașină care era să-l omoare. Aflăm astfel cum de tânăr a scris nuvele și povești horror, fără prea mare succes. Carrie a fost ce-a care i-a adus faima și de atunci restul e istorie. În partea a doua a cărții King ne oferă sfaturi prețioase despre scris și disciplina de a duce o carte la capăt, trecând prin mai multe versiuni până o găsește pe cea finală. 

5. The View From the Cheap Seats de Neil Gaiman



Admirația mea pentru Neil Gaiman s-a intensificat după ce am parcurs colecția lui de nonficțiune cu eseuri autobiografice, articole despre meseria de a fi un făuritor de cuvinte și discursuri despre importanța industriei de carte, a bibliotecilor și a profesorilor. În The View from the Cheap Seats găsim evoluția de la băiețelul timid care își petrecea după-amiezile în bibliotecă la bărbatul introvertit care-și petrece după-amiezile scriind cărți. Tot aici se află și faimosul discurs ținut la Universitatea de Arte din Philadelphia, SUA, despre Make Good Art (Să facem artă de calitate), care a avut darul să mă inspire în anii de adolescență când simțeam că nu-mi găsesc locul în lume. Dacă nu l-ați citit pe Gaiman până acum, după ce terminați cartea de față sunt convinsă că o să încercați un roman de-al lui, măcar de curiozitate.

4. Pe când eram doar niște puști de Patti Smith



Una dintre cele mai importante figuri feminine din muzica rock a anilor '70, Patti Smith e definiția unui artist clasic, care s-a sacrificat mereu de dragul artei. Ajunsă la New York doar cu o geantă cu haine și câțiva dolari, dar cu dorința de a se face remarcată ca poetă, s-a confruntat cu sărăcia lucie până l-a întâlnit pe Robert Mapplethorpe, care i-a devenit iubit, confident și prieten. Prin intermediul cărții Pe când eram doar niște puști o vedem pe Smith tranformându-se într-o adevărată vedetă rock și avem posibilitatea să aruncăm o privire în comunitatea artistică din New York care înflorea în timpul Războiului din Vietnam. Prietenia de lungă durată cu Mapplethorpe, devenit fotograf faimos, i-a umplut viața lui Patti Smith de recunoștință pentru artă și aflăm de-a lungul paginilor cum hit-uri precum Because the Night au luat ființă.

3. Arta de a cere de Amanda Palmer



Tot ce știam despre Amanda Palmer era că avea o trupă ciudată de muzică rock și că s-a căsătorit cu Neil Gaiman. În Arta de a cere ne povestește fără perdea de greutățile prin care a trecut în adolescență, relații eșuate, dificultatea de a te face remarcată ca femeie în industria muzicală și cum copilul pe care l-a făcut cu Gaiman i-a schimbat viața pentru totdeauna. Sinceritatea debordantă dintre pagini, creativitatea de care dă dovadă, dar și iubirea pe care o poartă fanilor ei m-au făcut să o admir pe Amanda Palmer, o voce puternică a mișcării feministe contemporane și a libertății de exprimare.

2. A Slip of the Keyboard de Terry Pratchett



Cum era oare omul din a cărui imaginație a izvorât o lume sprijinită pe patru elefanți, care la rândul lor stau pe spatele unei țestoase uriașe ce călătorește prin galaxie? Lecturând A Slip of the Keyboard îl cunoaștem îndeaproape pe Sir Terry Pratchett, scriitor redutabil, care a decedat prematur din cauza bolii Alzheimer. Cunoscut pentru Lumea Disc și pentru pasiunea pentru pălării, Pratchett a amuzat multe generații de cititori cu satira lui fantasy și a inspirat mulți oameni să se apuce de scris. În cartea de față ne sunt prezentate succint eseuri, prefațe la anumite opere și interviuri prin care Sir Terry laudă cărțile și viața simplă, dar și articole în care critică aspru ineficiența sistemelor medicale de a se confrunta cu bolnavii cronici, în special de boli degenerative ale creierului. A Slip of the Keyboard m-a impresionat și m-a determinat să-i citesc cărțile și mai sârguincios decât am făcut-o până acum.

1. Inside Out - O istorie personală a Pink Floyd de Nick Mason 


Nu pot să vă spun cât iubesc trupa Pink Floyd și cât de mult le-am ascultat albumele. De mică am auzit casete cu muzica lor drept fundal pentru treburi casnice prin casă la mine și încet, dar sigur, mi-au intrat în suflet pentru totdeauna. Acum câțiva ani am primit cadou de Crăciun biografia celor de la Pink Floyd, prezentată de toboșarul Nick Mason, și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat lucruri pe care habar n-aveam despre istoria uneia dintre cele mai faimoase trupe rock din lume. Scena rock americană din anii '70 - '80 era o lume fascinantă, încărcată de alcool, droguri, sex și multe proiecte artistice inspirate din spiritul civic, iar britanicii de la Pink Floyd au reușit să ajungă faimoși și peste ocean datorită talentului și a muncii lor asidue de a se îmbunătăți. Recomand să fie citită nu doar de fanii trupei, ci de oricine vrea o doză de nostalgie pentru o epocă de mult apusă.

duminică, 18 martie 2018

Serialul de weekend - ”C. B. Strike”


După ce am devorat cele trei volume apărute din seria Cormoran Strike de Robert Galbraith (pseudonimul literar al lui J. K. Rowling), m-am apucat de serialul cu același nume care este o adaptare destul de reușită a aventurilor detectivului fără un picior numit Strike. Am fost plăcut surprinsă de calitatea producției și de cât de bine interpretează personajele actorii din rolurile principale.

Serialul spune povestea unui veteran de război, titularul Cormoran Strike, care a decis să devină detectiv privat și rezolvă cazuri complexe care nu pot fi elucidate de poliție, ajutat de asistenta lui, Robin Ellacott. Primele trei episoade urmăresc evenimentele din volumul Chemarea cucului, în care cei doi rezolvă cazul morții unei top modele populare. Următoarele două episoade adaptează Viermele de mătase, dispariția unui scriitor de nișă, iar ultimele episoade prezintă povestea din Carieră malefică, în care un criminal în serie ucide femei într-un mod aparent aleatoriu. Strike și Robin sunt minunați în interpretarea lui Tom Burke și Holliday Grainger, Matt - logodnicul lui Robin - e la fel de enervant ca-n cărți și Shanker - prietenul din copilărie al lui Strike - este amuzant și periculos, exact cum mă așteptam.

Cărțile din serie sunt mult mai lente, prezentând pas cu pas investigațiile făcute de Strike. Episoadele au acțiune alertă și captivantă, combinația perfectă între curiozitate și speculație. Durează aproximativ o oră fiecare și, cumva, reușesc să se termine într-un punct culminant, cu cliffhanger. Deși inițial m-a deranjat un pic că Strike nu este mai solid și mai neatrăgător (așa cum era prezentat în romane), Burke și-a intrat bine în rol și își spune replicile cu aceeași atitudine pe care o avea Strike în mintea mea. Grainger e Robin, nu există nicio îndoială, căci are o interpretare excelentă. Din câte am înțeles, până nu apare următorul volum, Lethal White, nu vom avea parte de alte episoade. Nu vor s-o ia înaintea cărților, cum au făcut HBO cu adaptarea la Game of Thrones (Martin, la tine mă uit! Unde-i volumul următor din serie?).

Poate într-o zi aveți chef de câteva investigații detectivistice, doi protagoniști cu chimie și cazuri interesante, iar atunci puteți încerca C. B. Strike, un serial marca BBC, excelent produs și cu actori aleși pe mustață. Cred că o să vă încânte și poate vă convinge să încercați și cărțile după care a fost adaptat. Doar știți cum se spune, cartea e mereu mai bună ca filmul, iar aici nu se face excepție de la această zicală.

Date tehnice:
Titlu original: C. B. Strike
Ţara de origine: Marea Britanie
Difuzare: 2017 - prezent pe BBC
Nr. de sezoane: 2
Nr. de episoade: 7
Durată episod: 60 de minute

Trailer:

vineri, 16 martie 2018

Îndemn la lectură

Sursă: https://button-bird.deviantart.com/art/Her-reading-nook-366281048

Îmi doresc să citesc mai mult. Vreau mai multe cărți care să-mi rămână în suflet, vreau romane cu impact mare, romane care nu se sfiesc să abordeze subiecte dificile. Vreau să citesc povești pline de originalitate, cu sisteme magice inventive și crime greu de elucidat. Și, nu în ultimul rând, vreau personaje puternice, care să aibă calități și defecte, care să se simtă ca niște persoane adevărate.

Vreau să citesc mai mult și nimic nu mă oprește să fac asta: am de unde alege cărți și mereu îmi fac timp să citesc câteva pagini. Însă nu-mi place să mă forțez pentru că atunci nu o să mă bucur de carte așa cum se cuvine, iar asta nu mi se pare corect. Ca să fiu mai exactă, vreau să am mai des chef de citit. Îmi aduc aminte de copilărie și adolescență, când efectiv citeam câte una, chiar două cărți pe săptămână. Ajungeam la suta de romane pe an fără probleme. Dar odată ce am înaintat în vârstă și m-am confruntat cu ce înseamnă să fii un tânăr adult în secolul XXI, sporul meu la lectură a început să scadă din ce în ce mai mult. Anul ăsta mi-am propus să citesc măcar 30 de cărți, deși ideal ar fi să termin cam o carte pe săptămână. Cifra aceea e doar pentru mine, mi se pare că pot atinge un număr decent de cărți citite pe an așa, fără să mă stresez că nu-mi ating țelul pe Goodreads.

Sunt perfect conștientă că sunt oameni care n-au acces la cărți prea ușor, iar pentru că eu am mă simt privilegiată și recunoscătoare. Din păcate, n-am niciun sfat miraculos legat de felul în care putem cu toții să terminăm mai multe romane, în afară de ideea că trebuie să citim în fiecare zi, chiar și pentru un sfert de oră. Există persoane care nu citesc nicio carte ani de zile dintr-un motiv simplu: viața. N-au timp, sunt obosiți de la muncă, copiii nu se cresc singuri, etc. La noi în țară nu avem acces la prea multe cărți audio în română, iar pe cele în engleză disponibile prin Audible le pot asculta cei care cunosc limba. Mulți citesc în drum spre școală/ facultate/ job, dar alții preferă rețelele de socializare pe navetă. Cam asta e situația, din păcate.

Acum că stau să mă gândesc mai bine, mi-ar plăcea să-mi mai diversific genurile literare pe care le citesc de obicei. Sunt mare fană fantasy și ficțiune istorică, deși din când în când mai citesc câte un SF, un thriller sau benzi desenate. Iar cărțile siropoase și biografiile le păstrez pentru când vreau ceva lejer și repede de citit, mă relaxează după o carte mai complexă și stufoasă. Aș vrea să citesc mai multe cărți clasice, nu știu de ce mă tem așa tare de ele. Dacă aș citi câte un clasic pe lună aș fi mai mult decât mulțumită. Să sperăm că voi putea face asta. 

Așadar, vă îndemn cu mare drag la citit și sper că avem cu toții norocul să întâlnim cărți care să ne încânte sufletul și mintea. Fie ca romanele citite să ne lumineze viețile, pentru că sunt prieteni de nădejde, care nu ne lasă la greu.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...